Libertatile individuale creeaza o activitate continua, un consum crescut de resurse, creaza frictiuni, creaza dezordine in cadrul unei colectivitati.
Din punct de vedere individual insa aceste libertati sunt de dorit, sunt cautate, apreciate si de multe ori aparate cu indirjire.
Ce facem insa ca nici unul dintre noi nu poate supravietui si reproduce in afara unui grup social?
Ce este mai important, supravituirea grupului sau respectarea libertatilor individuale?
Din punct de vedere al grupului multe din aceste libertati sunt contraproductive, creaza tensiuni, probleme, cu alte cuvinte creaza entropie, o pierdere a capacitatii grupului de a se organiza.
Pe de alta parte din punct de vedere al individului, aceste libertati individuale creaza satisfactie, duc in cele mai multe ori la cresterea eficientei, a organizarii interne, cu alte cuvinte micsoreaza entropia individuala.
Deci daca aceste supozitii sunt corecte, exista oare o linie pe care se poate merge astfel ca libertatile individuale sa isi mentina rolul anti entropic la nivel individual si in acelasi timp sa nu mareasca entropia, dezordinea grupului social din care fac indivizii?
Caz in speta, primavara araba si libertatile individuale dar care au dus la destramarea unor societati existente de secole.