Utopia care a generat aceste tipare intelectuale are aceleasi radacini ca si cele care au generat idealul comunist in secolul trecut, ideea ca exista o societate perfecta, ca exista o solutie unica, ideala, ca exista un adevar absolut.
Acum democratia a inlocuit comunismul ca ideologia care ar duce la perfectiune, la o societate ideala.
Democratia pare sa fie leacul pentru toate relele lumii, al unei lumi ideale in care toti suntem egali, toti avem cunostiinte egale si ne alegem cei mai buni lideri si cea mai buna metoda de conducere.
Dar parca acelasi lucru se spunea si despre economia de piata cum ca ar exista o mana invizibila care ar regla preturile si inca nu am vazut asa ceva nicaieri in Romania sau in economia capitalista dominata de monopuri si birocratia guvernelor.
Nu suntem egali ca sa il alegem pe cel mai bun dintre noi,
Nu cunoastem totul pentru a putea vota cea mai buna decizie.
Se pare ca asa ca si cu comunismul, premizele sistemului democratic de organizare sociala sunt utopice si ca democratia ar trebui sa fie reclasificata ca doar una din modalitatile de organizare sociala posibile si doar in anumite conditii si nu ca solutia finala, solutie care pare sa fie promovata de multi ideologi ai democratie.
Altfel riscam sa il readucem inapoi pe cel din titlul filmului, cel care a aparut intr-o perioada de (dez) organizare democratica si aproape a reusit sa impuna solutia finala.