Care este stilul de acțiune al unei multinaționale?
Creează dependențe socio-economice
https://www.ziardecluj.ro/ancheta-bomba-top-100-firme-din-romania-minte-dragnea-sau-nu-cand-zice-ca-multinationalele-declara-profit-prea-mic-am-verificat-eu-asta-ca-sa-nu-mai-pierzi-tu-vremea-citeste-aceasta-analiza-la-sange-si-pe-cifre-si-trage-tu-concluziile
Deși articolul prezinta doar date publice și este departe de a oferi o imagine a realității din zona aceasta a activității economice transnaționale, unii au fost șocați, altii au sărit sa spuna câte bube are jurnalistul etc.
Treaba fiecăruia.
O sa va prezint cum stiu eu lucrurile.
Nu, nu va prezint tot, pentru ca unele date nu pot fi facute publice , asa că le prezint sub forma de fenomen.
Am avut norocul să văd audituri de la nivelul Curții de Conturi Europene referitor la modul în care acționează multinaționalele, cum sunt structurate, legalitatea operațiunilor, plata taxelor, modul de transfer al veniturilor și de împărțire a dividendelor.
Auditurile respective au stat la baza Directivei care permite statelor membre să ia măsuri pentru ca veniturile să fie real impozitate în țară în care sunt realizate, iar rapoartele de audit au fost transmise tuturor companiilor multinaționale pentru conciliere.
Fenomenul este mult mai amplu decât pare, iar implicațiile sunt mult mai mari.
Nu e vorba de un mod de acțiune doar într-o țară, ci peste tot.
Din perspectiva aceasta, articolul ziaristului clujean, plătit sau nu de partid, nu descoperă nimic.
Doar pune în pagina o realitate.
Dar nu identifica nimic din ceea ce se întâmplă.
Este un articol care șochează prin cifre.
Da, o fi șocant, dar mai sunt și altele, gen ca 96% din companiile înregistrare în România au cifra de afaceri sub 1 milion de euro sau ca firmele cu capital și acționariat românesc, deși mai puține ca număr, plătesc ca volum, sume mult mai mari ca impozit pe profit. Având același nivel de taxare.
Ca să încep o să spun că aceste companii multinaționale, peste tot în UE acționează perfect legal, raportat la legislația fiscală din statul membru.
Cu alte cuvinte, optimizarile fiscale de care se folosesc sunt făcute în cadrul legal existent.
Nu este nimic genial în asta, este un cerc vicios, dacă vreți, deoarece companiile respective, prin intermediul consultanților fiscali, inclusiv Big Four, participa chiar la realizarea politicilor fiscale din statele membre.
Asa s-a întâmplat și în România, unde codul fiscal din 2015 a fost elaborat împreună cu entitati gen, AM-CHAM, Deloitte, KPMG, etc.
După ce securizeaza politica fiscala dintr-o țară(influențând inclusiv numirea guvernelor sau a unor miniștri) totul devine perfect normal și în limitele legii.
Ca sa continui, o sa spun ca aproape toate multinaționalele sunt ierarhic construite, astfel încât ele se închid, la vârf, într-o fundație.
Acolo se strâng toți banii ăștia pe care nu-i văd statele!
Majoritatea fundațiilor de acest gen, în care se închid marii retaileri de pe la noi, marii traderi sau marile companii din industrie nu sunt înregistrate în tara din care provine compania, ci, cu predilecție, în orășele și sate de prin Olanda sau Luxemburg sau în alte paradisuri fiscale, gen Bahamas, Panama sau Antilele Olandeze.
Apropos de asta, Cipru e expirat..:)))
În aceste țări, mai ales cele din UE, exista un sistem de taxare mare la companii, dar facilități imense pentru fundații și ONG-uri.
Anual, peste 1000 de miliarde euro se strâng în aceste fundații de care aparțin toate multinaționalele.
Modul în care acționează multinaționalele a deranjat Comisia Europeană prin faptul ca, diminuând masa impozabila a veniturilor, statele membre nu au colectat impozite, au crescut deficite și mai ales s-au împrumutat, crescând datoriile publice.
Pentru ca, de fapt, asta e efectul acțiunii multinaționalelor fata de state, state precum Italia, Franța, care deși sunt actori economici importanți au datorii publice de 100% din PIB sau peste.
Cum e construita o multinațională? Cine își închipuie ca o multinațională este o firma, o companie în care se petrec toate, se înșală amarnic.
O multinațională este structurata sub forma unui fagure de societăți, în care regăsim firma care produce, firma care vinde, firma care promovează, firma care achiziționează, firma care se ocupa de dezvoltare(inclusiv imobiliara și extindere), firma care oferă suport IT, firma care se ocupa de distribuție, firma care se ocupa de stocare, firma care se ocupa de importuri, firma care se ocupa de optimizarea fiscală, firma care se ocupa de recrutarea angajaților, firma care se ocupa de bonusuri etc.(apropos de bonusuri, acestea, de regula, sunt platite din societăti înregistrate în offshore-uri și nu sunt impozitate nici in ceea ce privesc contributiile sociale si nici impozitul pe venit. Ma refer la bonusurile mari!)
Toate aceste mici companii, înlănțuite între ele, sunt persoane juridice distincte, nu sunt grupate sub forma de holding sau grup și de aceea nu pot fi tratate astfel ci distinct, individual, astfel ca modul în care au loc operațiunile este greu de descifrat și nu poate fi identificat decât în cazul unei verificări încrucișate.
Aici are dreptate autorul articolului de la Cluj, când spune ca reprezentanții ANAF nu pot face față unor verificări la astfel de companii.
Nu e nici o rușine.
Nici Curtea de Conturi Europeană nu face fata.
Asta și din cauza ca majoritatea auditorilor europeni sunt foști angajați ai companiilor din Big Four(un alt cerc vicios, ca să ajungi auditor european este musai sa fi fost în una din companiile Big Four).
Aici, daca vreti o opinie, as schimba legislatia de control si as permite ca verificarile fiscale la astfel de companii sa poata fi facute de auditori externi, angajati si bonusati, dar auditori sau companii de audit puternice si cu legal adviseri priceputi și independenți.
Care este stilul de acțiune al unei multinaționale?
Crearea dependenței socio-economice.
O astfel de companie nu acționează stricto senso business, ci creează dependență, astfel încât, dispariția ei la un moment dat sa poată produce dezechilibre socio-economice, prin forță de muncă care rămâne șomera sau prin lipsa serviciilor și produselor pe care compania le asigura intr-o anumita zona. Acest tip de acțiune dă companiei putere de negociere în fata autorităților statale sau regionale.
Cum se dobândește aceasta dependență? Prin instrumente legale, dar imorale, de sufocare a oricărei activități care nu aparține companiei (falimentul producătorului autohton, a comerțului autohton, a industriei concurente etc.)
Sa revenim la România și sa spun câteva cifre: multinaționale produc peste 60% din PIB și au forță de munca angajata, reprezentând peste 2 milioane de salariați.
Din cei 2 milioane de salariați, 65%,sunt plătiți la salariul minim pe economie, iar doar 10% au venituri peste salariul mediu pe economie. Productivitatea medie la multinaționalele din România se situează undeva la 70%, dublu fata de media UE, iar randamentele reale sunt de 5 ori mai mari decât în celelalte state UE.
Toate taxele și impozitele sunt plătite la zi și în întregime.
Cum se rezolva problemele care vizează veniturile?
Singura soluție consta în masuri alternative de impozitare mai mult sau mai puțin compatibile cu legislația UE: impozitarea cifrei de afaceri și renunțarea la impozitarea pe profit, impozitarea tranzacțiilor bancare, taxa pe active, taxa pe capital în cazul în care se constata crearea de condiții economice artificiale, gen fărâmitarea sau fragmentarea operațiunilor etc.
Atentie:soluțiile de care spun nu sunt invenția mea, sunt puse la dispoziție de auditul Curții de Conturi Europene, (nu degeaba impozitarea cifrei de afaceri a aparut ca măsura într-un anumit program) însă din 2016 și pana în prezent, nici un stat membru nu a luat masuri de acest gen, preferând alte artificii și nici Comisia Europeană nu a propus amendarea Directivelor existente.
Exista un mare lobby la Bruxelles ca directivele actuale sa nu se schimbe. Ca sa înțelegeți cât pierde bugetul Uniunii Europene luați raportul pe TVA prezentat de comisarul european, Moskovici și veți vedea ca, anual, doar la TVA se pierd sume echivalente bugetului anual al UE(peste 140 miliarde euro).
Asa ca e foarte complicat, din acest punct de vedere. Vedem ce va fi!
Să mai spun o particularitate legata de Romania: cam în toate companiile astea mari regăsim în board un fost ofițer sau copil de ofiter die sau sie... Coincidenta sau nu!
O alta particularitate o reprezinta faptul ca majoritatea analiștilor economici sunt în sfera de influenta a acestor multinaționale. Unii plătiți, alții obedienti care spera sa prindă un post de CEO sau CFO bine plătit. De aceea nici nu o sa aveți opinii obiective din partea lor!
Sa aveți un an nou, cu sănătate și nu va mai certați între voi pe tema asta.
Va spun cu certitudine ca fenomenul depășește orice opinie individuala am avea, oricare dintre noi!” pagina sa de Facebook.
Corporațiile influențează numirea guvernelor sau a unor miniștri, participă la realizarea politicilor fiscale. Unde se duc banii pe care nu-i văd statele?
https://www.activenews.ro/economie-finante-banci/Economistul-Adrian-Caciu-explica-relatia-dintre-multinationale-si-Codul-Fiscal-Corporatiile-influenteaza-numirea-guvernelor-sau-a-unor-ministri-participa-la-realizarea-politicilor-fiscale.-Unde-se-duc-banii-pe-care-nu-i-vad-statele-154043http://www.justitiarul.ro/fenomenul-multinationalelor/
Concluzia insa e corecta, sa te bati cu multinationalele e ca si cum ai incerca sa controlezi clima
pai cam tot atitea sanse are un guvern sa controleze multinationalele
mai ales ca guvernele sunt complicele multinationalelor
asa ca...
guvernele nu sunt independente ci sunt uneltele multinationalelor
daca e sa vorbim serios de tentative de a controla corporatiile, fiscul american, e cel mai puternic din lume, si nu reuseste
incearca de multi ani de zile sa semneze acorduri cu diverse tari unde multinationalele isi au diverse activitati, ca sa implementeze ceea ce se cheama "prioce transfer", respectiv ca pretul, costul produselor care se exporta si se asambleaza in alta tari sa fie corecte
fiindca asta e mecanismul de baza prin care multinationalele evita sa plateasca profit in tarile in care impozitele sunt ridicate
cind isi muta propriile subasambluri dintr-o tara in alta, maresc sau micsoreaza artificial costul acestora, astfel ca profitul sa apara in sau să dispara dintr-o tara
din pacare mecanismul e asa de complex si atit de greu de depasitat incit nici o tara nu e capabila sa il opreasca
americanii se chinuie de ani de zile dar daca vreodata se vor apropia prea mult de o reusita, cei de la conducerea fiscului vor fi schimbati cel mai probabil
multinationalele au venituri mai mari decit bugetele multor tari, angajeaza pe cei mai buni absolventi din facultati, fac lobby, si corup tot cind altfel nu se poate
asa putere au
de fapt puterea este la ele
ele fac si desfac guvernele
CA SA TE LUPTI CU ELE E IMPOSIBIL, E CA SI CUM AI VREA SA CONTROLEZI CLIMA
si o fac de zeci de ani
la fel si la noi
https://romanialibera.ro/opinii/romania-profil-colonial-clasic-763974
România este, o biată colonie la periferia Europei.
https://romanialibera.ro/opinii/romania-profil-colonial-clasic-763974
,,România este, o biată colonie la periferia Europei. Să întregim profilul colonial al României actuale, așa cum se conturează acesta, fără echivocuri și nuanțe, din înseși statisticile interne și internaționale, în special ale UE:
1. Potrivit INS, economia de pe teritoriul României este controlată de circa 78.000 grupuri de firme, dintre care doar 5.000 sunt rezidente, respectiv cu capital românesc, iar 73.000 sunt nerezidente, 93% din totalul economic aparținând străinilor.
2. Această proporție halucinantă în care economia se află în mâna străinilor este confirmată de orice alte date statistice care privesc diferite aspecte: în Top 100 companii din România (ierarhizate după cifra de afaceri) figurează doar 9 firme cu capital românesc, iar România este cea mai dependentă din Europa de transnaționale: 48% din cifra de afaceri și 44% din valoarea adăugată brută provin de la transnaționalele implantate în țară, față de numai 30%, respectiv 29% în Polonia și 28%, respectiv 24% media pe ansamblul UE.
3. Nu totul se rezumă la controlul străin/autohton în economie, ci la fel de ilustrativă pentru profilul colonial este însăși configurația economică sectorială. Comerțul este de departe cea mai mare „industrie“ din România. 100 miliarde euro din cele 280 miliarde euro cifră de afaceri se obțin în comerț. 220.000 din cele circa 600.000 de companii acționează în comerț. Toți marii retaileri europeni sunt prezenți în România. Hipermarketurile dețin numai 10% din magazine, dar 45% din rulajul vânzărilor cu amănuntul.
4. Sunt și alte aspecte, la fel, dacă nu și mai semnificative. Din Top 15 companii din România, numai una este din producție. România are cea mai monopolistă piață de carburanți, primele patru companii din domeniu (de altfel, nu întâmplător, toate străine și niciuna românească, deși România este singura deținătoare de petrol din regiune) controlează peste 80% din piață, dictând condițiile și prețurile de pe aceasta.
5. Datele statistice arată că, odată cu creșterea numărului și prezenței pe piață a supermarketurilor și hipermarketurilor străine, au sporit și importurile, îndeosebi în sectorul alimentar, iar deficitul agroalimentar se tot mărește și se mărește la miliarde de euro, în ciuda potențialului agricol recunoscut și adesea trâmbițat al României.
6. Deosebit de semnificativ pentru statutul de colonie este că România exportă grâne și importă carne, în timp ce șeptelul se prăbușește. Diferența de valoare adăugată între exporturile de materii prime agricole și importurile de produse alimentare prelucrate explică majorarea vertiginoasă a deficitului agroalimentar.
7. În fiscalitate, statutul colonial este exprimat elocvent de existența unei cote zise unice, neprogresive pe venituri (oferită ca atractivitate pentru capitalul străin), dar, în vederea alimentării bugetului, trebuie să se impoziteze sever munca, în România având de-a face, ca urmare, cu cele mai ridicate impozite pe salariile mici din UE. Expresie grotescă a statutului de colonie, România era considerată, încă dinainte de transferul contribuțiilor sociale integral în cârca angajatului, ca o țară „low tax jurisdiction“, grație costului scăzut de operare reclamat fiscal; după acest transfer, este de presupus că și paradisurile fiscale invidiază România! Să nu se îngrijoreze însă, coloniile nu au rolul rezervat paradisurilor fiscale, ele fiind doar de jecmănit.
8. În domeniul bancar este apocalips colonial: băncile, practic toate străine, nici nu finanțează economia (cea străină finanțându-se direct din străinătate), România având, în consecință, cel mai mic grad de intermediere bancară din UE. În schimb, în materie de „performanțe“ băncile străine, aceleași din Occident, obțin cele mai substanțiale profituri în România pentru că practică aici comisioane și marje de dobânzi exorbitante (de câteva ori mai mari decât în țările de origine), „performanța“ fiind tocmai aceea că realizează câștigurile cele mai înalte pe seama celor mai săraci clienți.
9. În România, ca expresie notorie a matricei coloniale, există cele mai mici salarii din UE, cele mai mici costuri cu forța de muncă și cele mai mici costuri cu concedierea angajaților. În România există cel mai mic salariu minim din UE, doar 1/5 din cel, de exemplu, din Germania.
10. În condițiile veniturilor mici, o șesime (1/6) din acestea se duce pe mâncare, față de numai 1/12, de pildă, în Germania.
11. Românii sunt cei mai plecați de acasă din țările europene. Jumătate din cei plecați au numai între 20 și 35 de ani. Viitorul României este în bejenie!
Cea mai mare realizare a României centenare este că a rămas încă în fruntariile în care se găsește. Pentru viitor, din acest punct de vedere, numai Dumnezeu știe! ”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu