''Inegalităţile
privind veniturile s-au agravat în toate ţările G7 începând din anii '80. Cele
mai sărace 20% din populaţia ţărilor G7 nu beneficiază, în medie, decât de 5%
din totalul remuneraţiilor, în timp ce o cincime dintre cei mai bogaţi primesc
aproximativ 45%'', potrivit unui raport al Oxfam.
Potrivit ONG-ului internaţional, în pofida
declaraţiei adoptate la Bari în 2017 în vederea combaterii inegalităţilor, G7
nu a reuşit să ia măsuri eficiente pentru reducerea diferenţelor de venituri
dintre bogaţi şi săraci.
În vederea reducerii acestor diferenţe, Oxfam
cere ''planuri concrete cu o dată limită clară, introducerea unei rate a
impozitului minim pentru toate ţările, fixată la un nivel ambiţios'' sau chiar
investiţii ''în servicii universale publice şi gratuite''.
aceleasi doua idei, clima si inegalitatile sociale,
legate
intre ele
De
asemenea, Oxfam propune ''măsuri concrete pentru justiţie climatică'', în
vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial şi
subliniază necesitatea combaterii ''inegalităţilor de gen şi a celor
economice'' şi importanţa integrării luptei contra inegalităţilor în
strategiile de asistenţă pentru dezvoltare.
atingerea obiectivelor climatice e imposibila fara
transformarea ecconomiilor occidentale in economii de statadica trecerea de la capitalism la neo socialismsi in momentul in care statul devine neo socialist, atunci
clubul 1% va fi de fapt cel care va prelua controlul, la fel cum pe vremea lui
Ceasca doar citeva persoane erau in controlasa ca ce face Oxfam aici, si ce fac progresistii in America si peste tot,
e de fapt preluarea statului de catre clubul 1%, dar totul facut mascat,
caci dupa cum se spune, drumul spre iad e pavat cu fapte bune, iar iadul va fi cind clubul va prelua statul american, pentru ca
statele UIE au fost deja preluate
ONG urile promoveaza si sutin politicienii care le reprezinta ideile false de pe eticheta lor si apoi odata ajunsi sus, vor promova temele clubului de Lux 1
The Green New Deal: Mai puțin
despre climă, mai multe despre control
E o idee introdusa in America de politicienii de stinga, care vrea sa
atinga doua obiective, climate change si sa reduca inegalitatea economica.
Articolul de mai jos arata cum de fapt sub forma unei lupte cu doua
probleme se ascunde de fapt o lupta ptr putere, ptr controlul societatii.
E interesant cum din punct de vedere economic e clar ca exista un asa numit
club 1% care e super bogat, si acum pe plan social, se formeaza ceva asemanator, un fel
de club al celor care incearca sa preia controlul societatii folosind sistemul
democratic (american).
Idei acceptate (climate change) sau dorite de populatie (micsorarea
inegalitatii economice) sunt preluate de politicieni care le folosesc pentru a-si
atinge scopurile lor la fel de egoiste ca ale celor din clubul 1%, controlul
societatii.
Dacă cineva te-ar solicita să descrii Green New Deal, ce ai spune?
Potrivit
senatorului Bernie Sanders, I-Vt., Este o „idee îndrăzneață” care ar „crea
milioane de locuri de muncă bine plătite” și ar ajuta la „reconstruirea
comunităților din America rurală care au fost devastate”.
Oh, ai
crezut că Green New Deal se referă la lupta împotriva schimbărilor
climatice? Ei bine, gândiți-vă din nou.
Se dovedește că este un cal troian cu luciu verde, conceput pentru
a crește controlul guvernamental asupra economiei.
Întrebați-l
pe Saikat Chakrabarti, șeful personalului pentru Rep., Alexandria
Ocasio-Cortez, DN.Y., autorul acordului. „Lucrul
interesant despre Green New Deal este că nu a fost deloc un lucru climatic”, a
spus Chakrabarti. „Ne gândim cu adevărat la acest lucru ca la
un lucru care face schimbarea întregii economii.”
Cât de multă schimbare ar aduce Green New Deal în
economie? Pur și simplu, ar aduce-o în genunchi.
Știm,
deoarece atunci când am încercat să utilizăm Modelul Energetic Național al
Administrației Informațiilor Energetice pentru a evalua modul în care planul ar
afecta economia, modelul s-a prăbușit.
Green
New Deal este foarte important pentru viziune, dar este redus pentru
detalii. De exemplu, aceasta solicită reducerea emisiilor de gaze cu efect
de seră la 60% sub nivelurile din 2010 până în 2030, cu scopul final de a
atinge emisiile net-zero până în 2050. Dar nu spune cum să ajungem.
Un lucru este clar: pentru a îndeplini aceste obiective,
Washingtonul ar trebui să forțeze pe toți americanii să-și reducă consumul de
energie și / sau să treacă la surse de energie „verzi” și rapid. Și
singura modalitate de a face acest lucru este să impui impozite și reglementări
coercitive.
Pentru
a evalua efectele economice ale unei astfel de scheme, am început să analizăm o
taxă pe carbon - cea mai populară recomandare a celor care cer guvernului să
„arunce” combustibilii fosili.
Folosind
modelul Administrației de Informații Energetice, am testat pentru a vedea cât
de mare ar trebui să fie o taxă pe carbon pentru a îndeplini obiectivele de
emisie ale Green New Deal. Am ratificat impozitul până la 300 USD pe tonă,
ceea ce a scăzut emisiile cu 58% sub nivelurile din 2010, dar nu până în 2050.
Asta
ne-a lăsat departe de a atinge țintele acordului, dar când am încercat să
impunem taxa mai mare, modelul s-a prăbușit. În mod clar, obiectivele de
emisie ale Green New Deal sunt nerealiste. Cu toate acestea, pericolul pe
care îl reprezintă pentru economie este mult prea real.
Înainte
ca luminile modelului să se stingă, am descoperit că o taxă pe carbon pe 300 pe
tonă și reglementările asociate ar costa o familie de patru aproape 8.000 de
dolari pe an în venituri pierdute din cauza costurilor energetice mai mari, a
prețurilor de consum și a salariilor anterioare. Costul de 20 de ani
totalizează 165.000 USD.
În aceeași perioadă de 20 de ani, impozitul ar sifona o medie de
1,1 milioane de locuri de muncă pe an și ar diminua produsul intern brut cu un
total de peste 15 trilioane de dolari.
Acesta
este un preț ridicat de plătit pentru a ajunge aproape la jumătatea
obiectivului de emisii net-zero. Merita? La urma urmei, susținătorii
eliminării combustibililor convenționali susțin că costurile schimbărilor
climatice reduc costurile politicii climatice.
Cu
toate acestea, în ceea ce privește „asigurarea climatică”, eliminarea emisiilor
de gaze cu efect de seră nu va ajunge foarte departe.
Pentru
a vedea dacă acest lucru este adevărat, am apelat la un alt instrument: Modelul
de evaluare a schimbărilor climatice induse de gaze cu efect de
seră. Dezvoltat la Centrul Național de Cercetări Atmosferice, acest model
evaluează cât de multe creșteri și scăderi ale traiectoriilor de gaze cu efect
de seră vor afecta temperaturile globale și nivelul mării.
Pe baza acestui model, am constatat că revizuirea economiei
Americii - așa cum este prevăzut în Green New Deal - ar reduce încălzirea
globală cu aproximativ 0,2 grade Celsius până în anul 2100.
Reducerea creșterii nivelului
mării ar fi mai mică de 2 centimetri.
Cu alte cuvinte, Green New Deal OFERĂ O ÎMBUNĂTĂȚIRE MINIMĂ A
CLIMEI LA PREȚURI IMPOSIBIL DE MARI.
Chakrabarti este pe loc. Green New Deal nu este deloc un
„lucru climatic”. Și cu siguranță ar schimba economia - în rău.
Asa ca e foarte probabil ca in spatele acestor politicieni de stinga, stau
ascunsi super paianjenii care ii manipuleaza.
Oh, you thought the Green New Deal was all about fighting climate change?
Well, think again.
Turns out it’s a green-glossed Trojan horse designed to increase government
control over the economy.
................
Definitia care a luat premiul anului 2016 !In SUA s-a organizat o competitie pentru cele mai adecvate
definitii ale unor termeni contemporani. Pentru competitia din 2016 termenul de definit a fost
"corectitudinea politica".Castigatorul a dat urmatoarea definitie:"Corectitudinea
politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică,
promovată de mass-media oficială, care sustine ca este posibil să apuci o
bucată de căcat de partea curată".
.....................
În plus, așa cum am arătat, Iohannis este pur și simplu făcut
praf în țară după cedarea totală în fața lui Trump – al cărui tupeu, culmea, nu
deranjează românii.”E om de faceri, face ce trebuie pentru țara lui” – acestea
sunt motivele care îi fac pe români să-l accepte pe Trump, dar și să reverse
asupra lui Iohannis frustrările față de tupeul americanilor.Ori, e greu de crezut că asemenea aspecte nu ar fi fost
prevăzute de experții politici americani!
Căderea lui Iohannis în preferințe
era previzibilă și, probabil, parte a planului lor! Dar care este acest plan?
Primo – în fața disperării lui Iohannis de a-și reînnoi
mandatul, Trump știa că acesta va accepta orice, ceea ce s-a și întâmplat.
Secundo, deschiderea posibilității de a lovi Germania chiar prin ...
hmm, sunt curios de ce occidentalii nu fac o zi de comemorare
a victimleor razboaielor coloniale, ale genocidurilor occidentale in africa,
americile de nord, centrala si de sud, in asia, in australia... toate zilele astea sunt doar propaganda occidentala ca sa isi
atace adversarii pe care nu ii pot domina, in cazul asta rusii, chinezii, etc
ipocrizia occidentala nu are limite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu