Pornesc de la ideea ca universul e continuu, ca nu are inceput si nu are sfirsit.
Printr-un proces pe care nu il inteleg, din el apar subuniversuri holografice, ca apa care care tisneste dintr-o fintina.
In timp ce apa este in aer, se formeaza un univers separat de fintina, un univers care pentru cei care "exista" in el este "real", dar care in momentul in care apa se opreste, dispare.
Deci universul contiuu creaza universuri discrete, formate din parti, universuri care exista doar ca emanatii ale universului continuu, dar care sunt diferite de acesta.
Universul contiuu este nediferentiat, in timp ce universurile discrete sunt create din diferente.
Deci daca printr-o minune eu sunt una din picaturile din jetul de apa, inseamna ca am o constiinta a diferentierii mele - despre ce este in jurul meu.
Am impartit universul, am creat un sine si un non sine.
Am catalogat aceasta diferentiere in bun sau rau, bine sau rau pentru mine(strict subiectiv).
Si am transformat acest bine pentru sine (mine) intr-un tzel.
Acum insa eu ma aflu intr-un jet de apa care are o traiectorie, iar tzelul meu poate sa fie conform cu aceasta traiectorie sau nu.
Deci cand am diferentiat si am impartit pe calitati apare opusul, dusmanul.
Fara impartire nu exista calitati si nici dusman.
Aici sunt cel putin doua diferentieri/impartiri
- prima este pur fizica, as numi-o obiectiva, ceva exista fizic sau nu exista, in sine si non sine;
- a doua este relatia intre non sine si sine, care creaza binele sau rau, relatia intre lumea externa si sine.
Am intrat (din greseala) pe site-ul Advaita Vedanta si am citit prima pagina.
Impreuna cu fabula pisicii batrane ma duce la gandul ca este ceva ce nu poate fi gandit (clasificat).
Este lipsa clasificarii, lipsa diferentierii, ce simt ca incearca sa redea si poezia si fabula.
Orice incercare de clasificare, de diferentiere e considerata... ca nu este "Shiva", deci revin la ce am spus: continuitatea, lipsa de diferentiere este Calea.
O picatura intr-o fantina arteziana e distincta de tot ce e in jurul ei, are "personalitate", se diferentiaza de toate celelalte picaturi si de tot ce exista in jurul ei, aer sau alte particule, si are un scop dat de mentinerea structurii interne si o directie data de impulsul energetic al jetului de apa - "supravietuieste" prin etichetarea/clasificarea/ catalogarea tuturor diferentelor percepute si creaza algoritmi (patterns) care sa o ajute sa isi atinga scopul (supravietuirea).
Dar singura cale pentru picatura ca sa gaseasca "Calea" este sa revina in bazinul de apa din care a tisnit, sa isi piarda individualitatea, diferentele, sa redevina una cu apa care o inconjoara, sa nu mai aiba simturi, samd.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu