687- Qui Bono? Cum amenință civilizația bancherii centrali de astăzi?

Qui Bono?

Claudio Grass

Să începem cu o întrebare de bază, care se află în centrul acestei probleme: Cine beneficiază de un împrumut care este garantat și să plătească la un moment dat înapoi mai puțin decât suma împrumutată? Evident, este împrumutatul și nu creditorul, care în cazul nostru este guvernul și cei strâns conectați la acesta. Ratele negative și obligațiunile cu randament negativ favorizează debitorii și pedepsesc economisitorii. În plus, ACESTE POLITICI SUNT UN AFRONT PENTRU PRINCIPIILE ECONOMICE DE BAZĂ ȘI PENTRU BUNUL SIMȚ. Ele contrazic toate ideile logice despre cum funcționează banii ȘI NU AU NICIUN TEMEI ȘI NICIUN PRECEDENT ÎN NICIUN SISTEM ECONOMIC ORGANIC. 

Astfel, acum, pe lângă IMPOZITUL ASCUNS CARE ESTE INFLAȚIA, AVEM ȘI UN ALT MECANISM CARE REDISTRIBUIE AVEREA DE LA CETĂȚEANUL MEDIU CĂTRE CEI DIN VÂRFUL PIRAMIDEI. 

Astfel, acest concept însuși al unei autorități centrale care este capabil să îndoaie și să răsucească regulile, chiar și atunci când rezultatul este ilogic, are implicații care se extind dincolo de activitățile economice zilnice. De fapt, DIVIZEAZĂ SOCIETATEA ÎN DOUĂ CLASE, CEI CARE PROFITĂ DE ACEASTĂ RESCRIERE ARBITRARĂ ȘI UNILATERALĂ A REGULILOR ȘI CEI CARE SUNT OBLIGAȚI SĂ PLĂTEASCĂ PREȚUL, CHIAR DACĂ NU AU FOST DE ACORD CU ACEASTA. De fapt, nici măcar nu au fost întrebați.

Un sistem de corupție colectivă

Desigur, putem să îl privim și din perspectiva colectivă a așa-numitului contract social al lui Rousseau și să argumentăm că acest sistem de REDISTRIBUIRE ASCENDENTĂ (FISCALITATE) ȘI ASCUNSĂ (POLITICA MONETARĂ) este legitimă sau chiar benignă. S-ar putea să crezi în continuare că statul va avea grijă de tine în viitor, și astfel ești dispus să sacrifici o parte din averea și economiile tale astăzi pentru a te asigura că se va întâmpla acest lucru. În acest caz, este util să ne amintim că SISTEMUL BANCAR CENTRAL ACTUAL NU ESTE ATÂT DE VECHI. 

A FOST DOAR ÎN JUR DE APROXIMATIV O SUTĂ DE ANI SAU DOUĂ CICLURI DE DATORIE PE TERMEN LUNG COMBINATE. 

Primul ciclu s-a încheiat când președintele Nixon a încercat oficial SĂ DEMONETIZEZE AURUL ÎN 1971, ÎMPUTERNICIND UN SISTEM CENTRALIZAT PRIN CARE CÂȚIVA DECID CINE PRIMEȘTE MONEDA ÎNTÂI ȘI LA CE RATĂ A DOBÂNZII, PERMIȚÂNDU-LE SĂ CREEZE BULE ÎN ANUMITE CLASE DE ACTIVE, 

Până în prezent, creditul total la scară globală se ridică la aproximativ 240 de miliarde de dolari. Este greu de conceput un astfel de număr, dar dacă luați în considerare faptul că 1 trilion de secunde sunt egale cu 31.709 de ani, este posibil să începeți să vă înfățișați CÂT DE EFICIENT A DEVENIT SISTEMUL. Nu trebuie să uităm niciodată că DATORIA ESTE ÎNTOTDEAUNA CONSUMUL. Acestea fiind spuse, datoriile trebuie plătite sau iertate - nu există nici un alt rezultat. În plus, valoarea datoriei pe care un sistem o poate prelua este limitată, iar atunci când un sistem bazat pe credit nu poate crește mai departe, rezultatul logic este prăbușirea întregului sistem. După cum a descris Ludwig von Mises cu mult timp în urmă,

Nu există nici un mijloc de a evita prăbușirea finală a unui boom generat de extinderea creditului. Alternativa este doar dacă criza ar trebui să vină mai devreme, ca urmare a abandonului voluntar al extinderii creditului, sau mai târziu, ca o catastrofă finală și totală a sistemului valutar implicat.

Acesta este motivul pentru care băncile centrale au început să încerce să evite acest colaps sistemic prin preluarea ratelor dobânzilor sub zero și permițând jucătorilor mari să își asume datorii în mod gratuit și să-și reducă sarcinile datoriei în același timp. Desigur, este ceva la care am asistat deja pe scară largă în ultimul deceniu și este doar o chestiune de timp până când mai multe bănci centrale, inclusiv Rezerva Federală, folosesc aceeași tactică frauduloasă pentru a lăsa un pic de aer din balon și pentru a îndepărta debitorul cu prețul suferintei economisitorului. 

Cu toate acestea, este foarte discutabil dacă acest lucru poate fi gestionat cu succes, mai ales că demografia este o problemă de zeci de ani în Occident, ceea ce face ca ȘI CREȘTEREA SĂ FIE O PROBLEMĂ. Guvernele au aplicat o politică de imigrație în masă pentru a combate această tendință a îmbătrânirii populației, cu toate că execuția acesteia a fost dezastruoasă.

Este, așadar, clar că calea actuală pe care guvernele și bancherii centrali au selectat-o ​​este complet nesustenabilă și că încercările lor de „patch-uri” pe termen scurt nu prea au speranța de a opri implacabila inevitabilă criza, care a trecut deja de zeci de ani în procesul de realizare. A pretinde altfel este la fel de inutil pe cât de naiv. După cum a spus Ayn Rand.

Putem ignora realitatea, dar nu putem ignora consecințele ignorării realității.

Efectul „Devalizare” 

Ratele dobânzilor negative sunt un exemplu excelent al acestor patch-uri pe termen scurt, doar în acest caz, ele nu sunt doar inutile ca leac pentru îmbolnăvirile noastre economice, dar, de fapt, fac mai mult rău decât bine. 

Rezultatul acestei politici este că timpul devine inutil. Ca bani câștigați cu greu, rezervați pentru o zi ploioasă sau pentru educația copiilo, în loc să se aprecieze, așa cum ar dicta logica, DIMINUEAZĂ ZI DE ZI, ȘI NU ARE SENS SĂ MAI PRODUCEȚI ȘI SĂ ECONOMISIȚI. Motivația de bază pentru ca fiecare individ să se ridice dimineața și să muncească din greu pentru a atinge un nivel de viață mai ridicat este înlăturată și, prin urmare, timpul se transformă într-o dimensiune fără nicio valoare. 

DACĂ OAMENII NU MAI POT ECONOMISI, ATUNCI NU EXISTĂ ALTĂ CALE DECÂT SĂ CONSUMĂM. Și cu toate opțiunile de investiții, în mod tradițional sigure, au rămas doar cu opțiunea de a specula pe piețele financiare rigide și cu riscul masiv care vine cu aceasta, mai ales acum, când ne apropiem de sfârșitul unui ciclu de datorie pe termen lung. 

Astfel, individul este transformat din ce în ce mai mult într-un om dependent, dar BAZA UNEI VIEȚI LIBERE ESTE INDEPENDENȚA FINANCIARĂ, si capacitatea de a avea economii care iti sustin viata. Fundamentul unui sistem de succes impune persoanelor care duc o viață decentă, sa trebuiasca mai întâi să producă înainte de a putea consuma.

Masele sunt antrenate și obligate să consume și să cheltuiască bani prin care trebuie să cumpere lucruri de care nu au nevoie. Sistemul nostru monetar în combinație cu acest tip de politici publice PROVOACĂ UN CONSUM EXCESIV DE MASĂ, DISTRUGEREA AVERII, CONSUMUL DE CAPITAL ȘI DISTRUGEREA ȘI EXPLOATAREA NATURII. 

OAMENII ADAUGĂ ÎN MOD SEMNIFICATIV VALOARE SOCIETĂȚII NUMAI DACĂ SUNT CAPABILI SĂ ECONOMISEASCĂ, deoarece acest lucru le permite să investească într-o etapă ulterioară, odată ce au acumulat atât cât este necesar, și astfel îi ajută pe ceilalți în propriile eforturi pentru a reuși și pentru a ajunge la independența financiară. Părinții își pot ajuta copiii și investitorii pot ajuta companiile noi în devenire care aduc idei inovatoare care să beneficieze ede conomisire și de societatea în ansamblu. PE MĂSURĂ CE ACEST CICLU VIRTUOS CONTINUĂ, BAZAT PE PRODUCTIVITATE, GÂNDIRE PE TERMEN LUNG ȘI GESTIONARE FINANCIARĂ RESPONSABILĂ, „MAREA ÎN CREȘTERE RIDICĂ TOATE BĂRCILE”.

Dimpotrivă, atunci când ACEST PROCES NATURAL ESTE PERTURBAT ȘI INVERSAT FORȚAT, EFECTELE SUNT DĂUNĂTOARE ȘI DE ANVERGURĂ: supra consumarea în masă, distrugerea bogăției și exploatarea naturii și a mediului sunt toate simptomele acestei împingeri instituționale și masive spre distrugerea gândirii pe termen lung și de A-I FORȚA PE OAMENI SĂ SE CONCENTREZE DOAR PE ZIUA DE AZI, ÎN DETRIMENTUL ZILEI DE MÂINE. 

Implicații mai largi  

Astfel, ceea ce este în joc nu este doar economia mondială, ci DECLINUL ACCELERAT AL CULTURII OCCIDENTALE, care, pe baza liberalismului (libertate personală și drepturi de proprietate privată) și creștinismului (responsabilitatea personală), a pus bazele unei Europe descentralizate care a permis concurența de bunuri și servicii, dar mai ales concurența de idei. 

Acest declin periculos nu este nimic nou, așa cum a început după Primul Război Mondial, când Europa s-a îndreptat către o abordare mai centralizată, cu tot felul de idei colectiviste provocând tot felul de schisme pe care le vedem și astăzi în societățile moderne. Astăzi, vedem O ACCELERARE RAPIDĂ A ACESTUI DECLIN, întrucât sistemul nostru economic abia mai poate rămâne în picioare, iar POLITICA NOASTRĂ ȘI SOCIETĂȚILE NOASTRE SE TRANSFORMĂ ȘI MAI REPEDE ÎN GRUPURI DE IDENTITATE TRIBALĂ sau mai precis, luptându-se unul cu altul prin feude lipsite de sens. 

ÎN TIMP CE SUNT DISTRAȘI DE ADEVĂRATA AMENINȚARE, CEA PE CARE GUVERNELE ȘI BĂNCILE CENTRALE O REPREZINTĂ PENTRU VIITORUL LOR ȘI PENTRU VIITORUL COPIILOR LOR.

ATÂTA TIMP CÂT OAMENII SE TEM DE LIBERTATE ȘI ÎȘI DELEAGĂ ÎN MOD FALS AUTO-RESPONSABILITATEA ÎNTR-O AUTORITATE CENTRALĂ, SPERANȚA ESTE SLABĂ. 

Este timpul să gândim independent dacă sistemul centralizat de astăzi are sens, dacă este durabil și cât timp mai mult. Dacă răspunsurile la aceste întrebări vă sperie, nu are rost să vă așteptați de la soluții de sus. Apoi este timpul să acționați direct și responsabil, cu un plan solid, active fizice dure deținute în proprietate privată și o strategie pe termen lung care nu depinde de capriciile celor responsabili.

https://mises.org/wire/how-today-central-bankers-threaten-civilization