At stake is whether China will agree to do what
Russia did in the 1990s: put a Yeltsin-like puppet of neoliberal
planners in place to shift control of its economy from its government to
the U.S. financial sector and its planners. So the fight really is over
what kind of planning China and the rest of the world should have: by
governments to raise prosperity, or by the financial sector to extract
revenue and impose austerity.
Deci autorul zice ca scopul americanilor e de fapt subjugarea chinezilor, asa cum occidentalii au mai facut-o acum aprox 150 de ani, si cum au facut-o cu Rusia dupa caderea URSS, si cum fac cu noi, acum.
U.S. diplomacy aims to make other countries
dependent on its agricultural exports, its oil (or oil in countries that
U.S. majors and allies control), information and military technology.
This trade dependency will enable U.S. strategists to impose sanctions
that would deprive economies of basic food, energy, communications and
replacement parts if they resist U.S. demands.
Deci metoda americana e sa faca tarile dependente de ei. Produsele principale folosite de ei sunt agricultura, petrolul, IT si tehnologia militara. Iar Romania nu mai are agricultura proprie, nu mai are resurse energetice, de IT romanesc nu are rost sa vorbim, iar thenologia militara e americana sau occidentala, cu alte cuvinte Romania e dependenta de americani si occidentali ptr supravietuire.
The objective is to gain financial control of
global resources and make trade “partners” pay interest, licensing fees
and high prices for products in which the United States enjoys monopoly
pricing “rights” for intellectual property.
A trade war thus aims to make other countries
dependent on U.S.-controlled food, oil, banking and finance, or
high-technology goods whose disruption will cause austerity and
suffering until the trade “partner” surrenders.
Romania s-a predat (surrendered) de mult conform descrierii de mai sus.
It is no secret that the United States achieved world industrial supremacy in the late 19th and early 20th
century by heavy public-sector subsidy of education, roads,
communication and other basic infrastructure. Today’s privatized,
financialized and “Thatcherized” economies are high-cost and
inefficient.
Autorul, profesor de economie arata ca de fapt America s-a dezvoltat si a devenit mare putere prin respingerea globalismului, prin aportul statului la crearea infrastructurii, a educatiei samd, lucruri pe care acum noi le-au distrus prin trecerea lor in proprietate privata, care nu e interesata de binele general ci doar de cel al proprietarilor individuali.
The U.S. idea of a “win-win” agreement is one in
which China will be “permitted” to grow as long as it agrees to become a
U.S. financial and trade satellite, not an independent competitor.
Acelasi lucru e valabil si ptr Romania, care a devenit doar un satelit comercial al occidentului.
Trump’s trade tantrum is that other countries are
simply following the same economic strategy that once made America
great, but which neoliberals have destroyed here and in much of Europe.
Deci de fapt supararea lui Trump este ca alte tari incearca sa faca acelasi lucru pe care l-au facut ei si occidentalii cind au devenit cele mai avansate tari din punct de vedere economic, dar aceste politici oficiale au dus insa la distrugerea occidentului cum se vede din urmatoarea fraza:
U.S. negotiators are unwilling to acknowledge
that the United States has lost its competitive industrial advantage and
become a high-cost rentier economy. Its GDP is “empty,”
consisting mainly of the Finance, Insurance and Real Estate (FIRE)
rents, profits and capital gains while the nation’s infrastructure
decays and its labor is reduced to a prat-time “gig” economy.
Deci competitivitatea industriala americana a fost pierduta si economia americana s-a tranformat din una productiva in una de rentier, adica una care traieste din incasarea de comisioane, dobinzii, chirii, datorita industriilor FIRE, Finante (banci), Insurance (Asigurari) si Real Estate (Imobiliare). Au devenit rentieri, dar si-au distrus economia.
Efectul acestei politici americane duce pe de o parte la controlul complet al tarilor care nu au elite proprii cum e Romania, dar va avea efectul invers in tarile puternice, nationaliste, unde elitele sunt ale poporului si nu slugi ale occidentului.
Under these conditions the effect of trade
threats can only be to speed up the drive by other countries to become
economically self-reliant.
So the fight really is over what kind of
planning China and the rest of the world should have: by governments to
raise prosperity, or by the financial sector to extract revenue and
impose austerity.
Amenințările comerciale ale lui Trump
sunt războaie reale 2.0
sunt războaie reale 2.0
Reuniunea G20 din Japonia
Președintele Trump a amenințat pe președintele Chinei, Xi, că dacă nu se vor întâlni și vor vorbi la următoarele reuniuni ale G20 din Japonia, 29-30 iunie, Statele Unite nu își vor opri războiul tarifar și sancțiunile economice împotriva exporturilor și tehnologiei chineze.
Unele întâlniri dintre liderii chinezi și americani vor avea loc într-adevăr, dar nu pot fi o adevărată negociere. Astfel de întâlniri sunt planificate, în mod normal, în avans, de către funcționari specializați care colaborează pentru a pregăti un acord care urmează să fie anunțat de către șefii de stat. Nici o astfel de pregătire nu a avut loc sau poate avea loc. Dl. Trump nu deleagă autoritatea.
El deschide negocierile cu o amenințare. Nu costă nimic și niciodată nu știi (sau, cel puțin, nu știe niciodată) dacă poate obține o albină liberă. Scopul amenințării sale arata că SUA îi poate face rău adversarului, cu excepția cazului în care acea țară este de acord să respecte lista de dorințe a Americii. Dar, în acest caz, lista este atât de nerealistă încât mass-media este jenată să vorbească despre asta. Statele Unite fac imposibilă cereri de predare economică - pe care nici o țară nu le-ar putea accepta. Ceea ce apare pe suprafață a fi doar un război comercial este de fapt un Război Rece deplin.
Lista de dorințe a Americii: subordonarea neoliberală a altor țări
În joc este dacă China va fi de acord să facă ceea ce a făcut Rusia în anii '90: a pus o marionetă de planificatori neoliberali ca Yeltsin, pentru a transfera controlul economiei sale de la guvernul său către sectorul financiar din SUA și planificatorii săi. Așadar, lupta este cu adevărat asupra a ceea ce ar trebui să aibă China și restul lumii care ar trebui să aibă planuri: guvernele să sporească prosperitatea sau sectorul financiar să extragă venituri și să impună austeritate.
Diplomația americană dorește să facă alte țări dependente de exporturile sale agricole, de petrol (sau de petrol în țările controlate in majoritate de americani și de aliații americani), de informații și tehnologie militară. Această dependență comercială va permite strategilor americani să impună sancțiuni care ar priva economiile de alimente, energie, comunicații și piese de schimb de bază dacă se vor impotrivi cerințelor SUA.
Obiectivul este de a obține controlul financiar al resurselor globale și de a face partenerii comerciali să plătească dobânzi, taxe de licențiere și prețuri ridicate pentru produsele în care Statele Unite se bucură de drepturi de monopol, de stabilire a prețurilor pentru proprietatea intelectuală.
Un război comercial urmărește astfel ca alte țări să depindă de alimente, petrol, bancar și finanțele controlate de SUA sau bunuri de înaltă tehnologie, a căror întrerupere va provoca austeritate și suferință până când partenerul comercial se va preda.
Dorința Chinei de a nu ii da lui Trump o "victorie"
Amenințările sunt ieftine, dar domnul Trump nu poate urmări cu adevărat ce sa intampla fără a transforma fermierii, Wall Street și piața de valori, Walmart și o mare parte din sectorul IT in luptatori împotriva lui în timpul alegerilor, dacă tarifele sale pe China sporesc costurile de trai și de a face afaceri . Amenințarea sa diplomatică este într-adevăr că SUA își va reduce propriul nivel economic, impunând sancțiuni propriilor importatori și investitori, dacă China nu acceptă.
Este ușor de văzut care va fi răspunsul Chinei. Se va lăsa la o parte și va lasă SUA să se autodistrugă. Negociatorii săi sunt foarte fericiți să "ofere" orice lucru intenționează să facă China și să-l lase pe Trump să se laude că este o "concesie" pe care a câștigat-o.
China are un îndulcitor excelent pe care îl consider a fi președintele Xi Jinping: poate nominaliza pe Donald Trump pentru Premiul Nobel pentru Pace. Știm că dorește ceea ce a obținut predecesorul său, Barack Obama. Și nu merită mai mult? La urma urmei, el ajută să aducă împreună Eurasia, conducând China și Rusia într-o alianță cu tarile vecine, ajungând spre Europa.
Trump poate fi prea narcisist pentru a realiza ironia aici. Catalizând si legand independența comercială, asiatică și europeană, independența financiară, independența alimentară și independența IT de amenințarea sancțiunilor acordate de SUA, acest lucru va lăsa SUA izolate în noul multilateralism.
Dorința Americii pentru un chinez neoliberal Yeltsin (si un alt rus Yeltsin pentru acest lucru)
Un diplomat bun nu face cerințe la care singurul răspuns poate fi "Nu". Nu există nici o modalitate prin care China va dezmembra economia sa mixtă și să o transforme în investitori americani și alți investitori globali. Nu este un secret faptul că Statele Unite a atins supremația industrială mondială la sfârșitul sec 19 și la începutul sec 20 de subvenții grele din sectorul public de educație, drumuri, comunicații și alte infrastructuri de bază.
Astăzi economiile privatizate, financiare și "Thatcherized" sunt costuri ridicate și ineficiente.
Cu toate acestea, oficialii americani persistă în visul lor de a promova un lider neoliberal chinez sau o piață "liberă" pentru a face din nou daunele pe care Elțin și consilierii săi americani i-au făcut asupra Rusiei. Ideea americană a unui acord "câștig-câștig" este una în care China va fi "permisă" să crească atâta timp cât este de acord să devină un satelit financiar și comercial al SUA, nu un concurent independent.
Problema acordul comercial al lui Trump este că alte țări urmăresc pur și simplu aceeași strategie economică care a făcut odată America, asa cum neoliberalii au distrus aici și în mare parte din Europa. Negociatorii americani nu sunt dispuși să recunoască faptul că Statele Unite și-a pierdut avantajul competitiv industrial și au devinit un cost ridicat de rentier economic.
PIB-ul său este "gol", constând în principal în chirii, profituri și câștiguri de capital din domeniul Finanțe, Asigurări și Imobile (FIRE), în timp ce infrastructura națiunii se descompune, iar munca sa este redusă la o economie de "gig". În aceste condiții, efectul amenințărilor comerciale nu poate fi decât să accelereze ritmul de a conduce alte țări pentru a deveni independente din punct de vedere economic.
http://www.unz.com/mhudson/trumps-trade-threats-are-really-cold-war-2-0/
http://www.unz.com/mhudson/trumps-trade-threats-are-really-cold-war-2-0/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu