Citeam.
Ceva interesant?
Despre codul samurailor.
Aha, şi?
Şi sunt reguli mai mult morale.
Da.
Desconsidera banii, lumea, plăcerile.
BANII TREBUIE DISPREŢUIŢI pentru că Bogăţia ÎNCURCA ÎNŢELEPCIUNEA!
Nu urmări confortul.
Nu cauta binele tău niciodată, dar căută să faci bine celorlalţi, întotdeauna.
Nu trebuie să ai dorinţe.
Nu suferii la pierdere.
Nu te ataşa de lucruri sau oameni.
Nu dori niciodată stabilitatea sau siguranţa. Nu sta mult timp într-un loc.
Nu te hrăni cu mâncăruri bune şi rafinate care incita pofta.
Nu aduna nimic pentru tine. Trăieşte mai curând în lipsă. Şi caută puţinul. Pentru că puţinul nu ţi se poate lua niciodată. A nu avea mai nimic este cea mai mare bogăţie.
Nu aprecia lucrurile care le ai.
Nu fi obsedat de posesia de lucruri. Nu strânge bani pentru zilele când vei fi în neputinţa şi bătrân.
Renunţă total la interesele personale şi nu urmări să fii bogat niciodată, sau să ai faima.
Renunţă întotdeauna la binele tău în favoarea celorlalţi.
Fii atent la cele mai mici amănunte.
Caută frigul, canicula şi ploaia. Odihneşte-te pe câmp şi dormi în munţi.
Nu lua cu tine niciodată bani sau mâncare şi nu purta haine călduroase.
Călătoreşte peste tot.
Adăposteşte-te printre animalele sălbatice ale pădurii.
Amestecă-te printre criminalii periculoşi.
Nu te amesteca cu ţăranii paşnici.
Stai în starea fără reacţie, fără spadă.
Lucrează numai împotriva binelui tău și a sinelui personal.
Uita-ţi corpul.
Nu ai voie să fii trist.
Mai întâi cunoaşte-te pe tine însuţi.
Ceea ce este moale este mai puternic decât ceea ce este tare, şi-l controlează.
Nu ascunde niciodată nimic.
Eliberează-ţi mintea de gândurile despre trecut şi viitor.
Încearcă din nou şi din nou, fiind total devotat şi concentrat. Aceasta este calea fineţii.
O inimă deschisă, nu are duşmani.
Nu minţi niciodată.
Nu uita niciodată să fii recunoscător Creatorului universului.
Pe calea renunţării nu există loc pentru furie şi mânie.
Fă totul pentru ceilalţi, pe tine să te uiţi.
Nu te îmbrăca cu haine frumoase şi nu te interesa de înfăţişarea ta.
Tratează pe ceilalţi ca pe nişte oaspeţi de vază.
Nu căuta niciodată faima.
Toţi oamenii au defecte dar şi calităţi. Nu respinge şi nu ironiza niciodată pe nimeni.
Nu te lauda niciodată, şi nu căuta complimentele celorlalţi.
Alimentele nu trebuie să fie gustoase, mânanci numai puţin, atâta cât este necesar.
Când inima este prea plină de lucruri exterioare, se pierde vederea clară.
Când inima este plină de pasiuni inferioare, principiile şi virtutea sunt uitate.
Când inima se eliberează de pasiuni şi dorinţe, omul îşi aminteşte principiile fundamentale şi le urmează.
Când inima este plină de egoism, ceilalţi sunt atacaţi şi chinuiţi, când inima se eliberează de eu, lumea îşi revine în matca şi este respectată.
Când inima este plină de sine, ea se îndoieşte de tot, când ea este plină de dăruire, ea uită de sine şi are încredere în ceilalţi.
Când inima este plină de ataşamente, totul este o problemă, când inima se eliberează de ele, ea nu se mai teme de nimic.
Când inima este plină de interese personale, ceilalţi sunt răniţi, când ea se eliberează de autolimitări, nimeni nu mai este atacat şi rănit.
Când inima este plină de mânie, cuvintele sunt urâte şi jignitoare, când inima se eliberează de mânie, cuvintele exprimă numai iubirea.
Când inima este plină de dorinţa nesăţioasa de mai mult, pretenţiile ei sunt nesfârşite, dar cand se eliberează de lăcomie, ea nu mai simte nicio nevoie în plus.
Când inima este plină de iluzii şi nerealităţi, ea îi acuză şi îi ataca pe ceilalţi, dar când este eliberată de ele, ea nu mai îşi bate joc de nimeni şi are numai compasiune.
Când inima este plină de sinceritate, ea atinge uşor mulţumirea, dar când inima nu este sinceră şi curată, ea nu va fi mulţumită de nimic.
Mintea să-ţi fie întotdeauna în linişte. Pune liniştea şi pacea interioară mai presus decât dreptatea.
Detaşează-te de tot ce este mai preţios pe lume pentru tine. Desprinderea de toate este cel mai pretios dar divin.
Nu fii centrat în egoul tău. Nu căuta să-l întăreşti şi să-l satisfaci niciodată. Dacă îi faci plăcerile, el va deveni din ce în ce mai lacom, şi te va distruge. Duşmanul este în interiorul tău!
Atâta timp cât ai o dorinţă de mai mult, vei avea şi un duşman.
Nu împinge râul, el curge singur, prin propria sa voinţă. Nu este nevoie de tine în nimic.
Pisica ce muşcă, este muscata de şobolani.
Orice gând de critica aduce şi un opus, real. Şi asta îţi va distruge echilibrul.
Gândul acuzator si răuvoitor, reprosul, blochează natura ta divină şi va aduce opoziţia unui adversar exterior. Tu îți creezi singur duşmanul. Şi îi oferi şi posibilitatea să te învingă.
DUSMANUL ESTE CONTINUT IN ATAC!
Victoria o poţi obţine numai în starea de non-reactie, făra acuzație. SA NU TE APERI NICODATA! De fapt nu exista duşmani, decât faptul că noi cu gândurile noastre întinam albul imaculat al frumuseţii divine din sufletul nostru.
Nu judeca, nu ataca şi nu vei avea un opus! Aceasta este adevărata eliberare de sine. Aceasta este Calea Iubirii.
De îndată ce va apare şi cel mai mic gând acuzator, va apare şi duşmanul, şi lupta, dar și dorinţa de a-l învinge, care te va separa de Calea divină. Şi aşa tu te vei considera separat de ceilalţi, şi pe ei adversari.
Practica Mushin, non-mintea. Înseamnă să acţionezi în acord cu natura ta cereasca, atât şi nimic mai mult.
Uită de tine, de lucruri, de fiinţe şi ramâi tot timpul într-o stare de lipsa de orice dorinţă și de atac. Fără obiectiv și nu scoate niciodata sabia. Asta înseamnă să nu ucizi.
Dacă în mintea ta va apare fie şi cea mai mica obiectie critica sau indoiala, egoul se va naşte imediat, deci şi duşmanul, real. Deci şi opoziţia. Apoi din partea ta va veni rezistenta şi lupta. Şi aşa ţi-ai pierdut liniştea şi pacea. Şi încă îţi vei pierde pe loc și libertatea. Astfel intri în întunericul morţii şi îți pleacă strălucirea.
Dacă ai un ego îndaratnic va pleca de la tine și linistea sufletului, deci si gratia Domnului si te va lasa singur cu lupta ta. Si pana la urma vei pierde tot. Şi cu cât vei întări mai mult egoul tau, cu atât mai mare va fi forţa adversarului care te va lovi cu siguranta. Devii astfel vulnerabil fiindcă te-ai legat.
Trebuie să nu ai niciun scop, nicio reactie si sa fii fara sabie. Este o stare a minţii fără formă, în care nu te fixezi pe nimic. Dacă în minte apare un gând de conditionare, energia Ki se va aduna în jurul acestuia, şi astfel puterea ei va fi blocată acolo. Este momentul în care te-ai inchis singur. Și astfel incepi sa pierzi ajutorul divin. Goleste-te de tine tot timpul. Foloseste-te de momentele vietii ca sa renunti la avantajele si interesele tale. Trebuie sa NU VREI SA CASTIGI NICIODATA! Castiga intotdeauna numai acela care nu vrea sa castige nimic!
Altfel, mişcările tale vor deveni dezordonate, şi fără puterea lor divină, îți vei pierde ușor cumpatul. Starea de lipsa de dorinţă si de câștig, nu are niciun obiect pe care sa te fixezi, și nu se bazează pe nimic, de aceea nu are duşmani, pentru că nu are un sine, un eu. Ea răspunde firesc la toate solicitările într-o formă absolut constructiva şi fără urme.
Fără gând reactiv. Numai APRECIEREA, este Calea. Este asocierea cu forţa absolută divină care curge in noi. Da-i voie sa curga! Este tot ce trebuie sa faci. Nu o mai bloca prin preferintele tale.
Când scopurile apar, se iveşte şi adversarul, sabotorul nostru - dorinta de mai mult si mai bine numai pentru sine ucide pana la urma sufletul. Dacă nu există un eu incrancenat, nu va exista niciun opus. Atunci când nu ne inchipuim lucruri contradictorii, când nu ne gândim la trecut sau viitor, nu mai există nimic care să ţi se opună. Astfel nu mai ai duşmani, pentru că nu ai împotriva cui să mai lupţi.
Daca nu mai exista o actiune egoista, atunci nu mai exista adversari interiori si exteriori. Când egoul, dorinţa de mai mult şi mai bine este uitată, nu rămâne decât o stare de neiniţiere, o lipsă de conflicte şi probleme. Este o stare de pace şi liniste absoluta, de unitate cu forţa divină din noi.
Când nu avem gânduri despre nimic, duşmanul a dispărut, iar mintea nu mai cunoaşte nimic în mod particular. Asta nu înseamnă că nu mai este conştientă ci nu mai împarte în bine şi rău, și nu mai planifica nimic. Aceasta este starea non-duala. Această stare este nelimitată şi absolut liberă. Ceea ce face ce lumea să vină singură la picioarele tale.
Astfel, dualitatea pleaca ca prin farmec, şi odată cu ea, discriminarea şi judecata. Fără un opus dispare şi acuzaţia, critica și reproşul. Dualitatea nu exista în afara minţii care imparte. Cerul şi pământul nu au o realitate în afara minţii care le concepe. Fără să-ţi imaginezi ceva, acel lucru nu exista în sine. Nu are o existenţă singură.
Un singur fir de praf în ochi, tulbura vederea clară. Eliberează-ţi mintea astfel încât vederea ta să nu mai fie limitată de nimic. Noi privim cu mintea.
Fără minte, fără praful din ochi, vederea noastră devine limpede şi senină. Trebuie daţi la o parte norii care ascund lumina. Aceasta este trezirea din visul iluziei, dar si luciditatea sincera. Observă! Nu trebuie să faci altceva decât să urmezi sensul în care curge apa, fără să te opui în vreun fel. Să nu îţi închipui nimic. Stai fără gânduri, fără aprecieri şi etichete, până când natura râului va deveni propria ta natura.
Dacă sufletul divin este scos la lumină şi lăsat să se manifeste, atunci omul poate realiza orice îşi doreşte.
Fiţi întotdeauna recunoscători.
Spuneţi întotdeauna numai adevărul.
Atitudinea voastră faţă de viaţă va determina rezultatele pe care le veţi avea. Cultivaţi întotdeauna sinceritatea şi curăţenia sufletului, puritatea inimii, căci sunt mai importante decât orice. Asta înseamnă ca divinul este cu voi. Atunci nimic rău nu vi se va mai întâmpla.
El nu este în cer la distanţă de noi, ci este chiar înlăuntrul nostru şi în jur. Noi ne aflăm de fapt într-o stare de graţie permanenta, numai că nu ştim. Pentru că suntem absorbiţi de nevoile trupului si de lume. Trebuie sa urmărim să devenim una cu toate lucrurile. În toate este vorba numai despre RETRAGERE.
De fapt nu exista duşmani, nu există bine/rău, ci numai frumuseţea şi iubirea divina. În starea aceea nu exista decat protejarea vieţii. Iubirea aceasta este chiar El. In realitate natura este in pace. Orice conflict exterior este o proiectie a egoului nostru.
Duşmanii ne atacă din interior, sunt monştrii creaţi de noi. Când îi înlăturăm, nimic din afară nu mai este... care să ne atace.
Adevărata artă este lipsită de un scop - Detaşarea şi renunţarea la tine însuţi şi la toate, astfel încât în tine să nu mai rămână niciun ţel.
Acţiunea justă vine din calm şi linişte ca uraganele.
Cine este neglijent în micile aspecte, va fi ignorant în toate, şi nu va realiza nimic în viaţă.
Adevărata victorie este înfrângerea naturii tale inferioare şi josnice care creează continuu conflicte. Aceasta victorie asupra ta este mai mare decât orice victorie asupra unui duşman exterior. Victoria asupra ta, va aduce şi o victorie exterioară, in sensul că dispare opozitia.
Cheia succesului este antrenamentul continuu, fără oprire.
Hotărârea de a obține bunăstarea maximă pentru toate ființele simțitoare să-ţi fie mai scumpă decât dacă ai avea giuvaerul care poate să-ți îndeplinească orice dorință.
Ori de câte ori ești lângă ceilalți, să te gândești că te afli pe locul cel mai de jos fața de ei și din adâncul inimii să-i consideri superiori.
În toate situaţiile de viață, să ai puterea să-ţi cercetezi continuu mintea, și în momentul în care apar deziluziile, punându-te pe tine și pe ceilalți în pericol, să le poți înfrunta cu tărie şi să le accepți.
Când întâlnești oameni cu un caracter rău, motivați de non virtuţi violențe și lăcomie, să ai puterea să îi prețuiești ca și cum ai fi găsit o comoară rară. Sunt un Dar pentru tine.
Când alții, din invidie sau alte motive te tratează urât, decimându-te sau altfel, să ai puterea să te declari imediat învins și să le oferi victoria.
Când cineva te rănește profund dintr-un motiv oarecare, să ai forța să-l prețuiești ca fiind cel mai bun Învăţător al tău.
Să faci orice posibil încât să oferi numai beneficii și fericire celorlalți, direct sau indirect și să iei asupra ta, în secret, acțiunile lor care te defăimează.
Să rămâi nemurdărit de petele dorințelor lumești și să percepi tot ce ți se întâmplă ca fiind iluzoriu și neimportant astfel încât să rămâi liber de strânsoarea existenței ciclice.
Aceasta este Arta Fericirii sufletului – Arta Păcii.
Da, sunt luptători, nu negustori.
Da, refuza stabilitatea şi siguranţa vieţii, sunt slujitori. Şi este de fapt o artă a dezvoltării interioare, a iubirii, compasiunii - protejează viaţa. De fapt duşmanii sunt interiori. Arta sabiei era un mijloc de a evolua interior, spiritual.
Scopul era de fapt Arta iubirii şi detaşării de toate. Că dacă îşi apăra viaţa era omorât. Câştigă numai Acela care nu este ataşat de viaţă. Duşmanul este interior. Teama, mânia, judecata, îndoială. Adică cel cu care se lupta samuraiul îl ajuta pe el să se purifice.
Când obţineau virtutea interioară nu mai aveau duşmani exteriori. Deci scopul era perfecţionarea sufletului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu