257-O SCULA MINUSCULA.

Mai ţii minte discuţia cu nivelul apelor, şi cum nivelul apelor se transformă în cifre? Şi cum apoi uităm că vorbim de ceva continuu şi în permanentă mişcare... Luăm nivelul apelor, cifrele, şi credem că sunt permanente, le batem în cuie, le absolutizam. Practic luăm ceva aleatoriu şi încercam să îi găsim tipare, legături, conexiuni între serii şi cifre. Cifre care reprezintă DOAR O POZIŢIE LA UN MOMENT DAT. 

Dar dacă în loc doar de cifre, am mai avea şi alte măsurători? Măsurători care nu s-ar putea reprezenta în cifre... ar avea loc în alt sistem de reprezentare? Este un sistem care ar fi independent de cel numeric şi am avea cel puţin 5 astfel de sisteme, care ar măsura fiecare altceva. Însă măsura fiecărui sistem ar fi diferită, nu ar putea fi translatată într-un sistem comun, numeric. Cam asta facem noi cu cele 5 simţuri.

Vorbeam cu un prieten în California care are a face cu indienii de acolo, nu cei americani, ci cei veniţi din India. Şi spunea despre existenţa castelor, şi cum sunt separaţi indienii, chiar şi acolo, pe caste. Aceste caste reprezintă diferenţierea socială. Sunt caste de meserie, armată, comerţ, agricultori, religie, etc. Prietenul îmi povestea cât de mult se diferenţiază şi în America indienii după casta din care provin. La magazinele indiene este multă mizerie, marfa stricată, etc. Iar în casta profesională sunt oameni extrem de bine pregătiţi, doctori, it-isti... Şi cât de diferiţi sunt. E interesant. Se căsătoresc între ei, în interiorul acelei caste, şi acolo.
Aşa îşi ţin cultura, tradiţiile. Dar populaţia Amish cum este? Ştii ceva de ei?
I-am văzut doar în filme. Locuiesc în Pensilvania, pe coasta de est a SUA.

https://en.wikipedia.org/wiki/Amish

Uite aici.

http://m.activenews.ro/stiri-social/Discurs-teribil-al-Anei-Blandiana-despre-sinuciderea-unei-Europe-prea-bine-hranite-prea-hedoniste-Europa-pierde-vazand-cu-ochii-nu-pentru-ca-nu-are-resurse-ci-pentru-ca-nu-are-credinta-131515

Ana Blandiana - Europa pierde nu pentru că nu are resurse, ci pentru că nu are credință.

Sau asta

http://m.cotidianul.ro/article.php?id=278469

Zice că acest Organism este sfânt pentru că face legea. Că puterile statului nu mai există şi că voturile noastre nu mai contează. Am devenit un stat teocratic fiind condus acum de un SINOD/SANHEDRIN de preoţi macro-prudențiali în frunte cu un AYATOLLAH, guvernatorul etern.

Sau aici

http://m.cotidianul.ro/article.php?id=278453

Spune că statele UE trebuie să renunţe la suveranitate şi să o împartă cu alţii, şi să-şi pună şi resursele în comun. Foarte frumos.

http://playtech.ro/2016/google-va-avertiza-utilizatorii-cand-sunt-spionati-de-guvern/

Google ne va avertiza când suntem spionaţi de guvern.
Şi invers? Va avertiza guvernul când noi încălcăm legea?
Daaa.
E neutru adică. Ai citit articolul unde scria ce era Valahia la 1850?

http://www.cotidianul.ro/mari-negustori-si-comercianti-ai-romaniei-278529/

Valahia în 1852.
Da, nu Tara Românească. Numele de ȚR este creat după aceea ca să justifice legătura cu Roma şi cu limba. În Moldova se vorbeşte moldoveneşte, nu româneşte.
Şi în Valahia?
Nu ştiu. Dar cuvântul România cred că apare cam la Unire, oricum pe la 1850.
Da, cu bonjuriştii.
Averile mari se nasc prin inteligenţă şi multă muncă. Asta e metoda occidentală, la începuturi.

Să ne jucăm un pic cu ideile. Undă sau particulă? Mecanica cuantică. În mod obişnuit ne gândim că ceva e fie undă, continuu, fie particula deci digit. Geometria se ocupă în general cu undele, cu continuitatea. Iar algebra în general cu particule, digits, numere 0 şi 1. 

Cele două nu sunt identice, nu se pot substitui complet.. exemple ca PI, cvadratura cercului... asta ca ceva continuu. Cercul nu poate fi măsurat cu exactitate, transformat în cifre, în digits. Ideea este ca cele două metode de a reprezenta realitatea ca undă şi particulă nu sunt sinonime, şi nu se pot substitui una alteia. 

Dar în viaţa de zi cu zi lucrăm cu lucruri concrete, cu părţi, cu obiecte, cu diferenţe ori folosim limbajul din fizica, cu particule. Deci lucrând cu particule, cu digits, cu numere, algebra este metoda matematică pentru aşa ceva. Ecuaţiile în algebra sunt modelul cel mai clar pe care putem să îl folosim ca să reprezentăm, să modelăm realitatea. 

Dar în algebra numai anumite ecuaţii au soluţie, celalalte nu. Dar întrucât noi avem nevoie în viaţa de zi cu zi să ajungem la o soluţie, atunci forţăm realitatea într-un tip de ecuaţie care are soluţie. Reducerea variabilelor, crearea unui model simplu care poate fi soluţionat este ca să zic aşa o necesitate. Dar în acelaşi timp faptul că găsim o soluţie nu înseamnă că modelul nostru este corect. 

Deci problema cu aproximarea numerică, cu modelarea prin particule, prin digits este numai ca să ajungem la modele extrem de complexe, pe care le simplificăm, iar în final este posibil să le supra simplificam şi astfel modelele nu o să mai poată reprezenta corect realitatea, dar sunt frumoase, elegante, logice, dar extraordinar de incorecte.

Cealaltă metodă de a reprezenta realitatea este de a o privi ca o undă şi de a nu lua în considerare valorile individuale ci trendul, statististic. Atunci nu mai este importantă fiecare variabilă, şi aici se poate trece la algebră prin crearea unui număr redus de clase de variabile. 

Şi practic aşa se şi întâmplă. Deci în final nu am reuşit să identific două moduri de reprezentare. Modul nostru de reprezentare bazat pe limbaj cade înapoi în reprezentare numerică prin valori digits. Nu cred că este posibil folosind limbajul natural să reprezint altfel realitatea. Dar asta nu înseamnă că în ştiinţe... în matematică nu este posibilă reprezentarea continuă, ci doar că în limbajul obişnuit nu este posibilă. Este nevoie de un limbaj specializat pentru aşa ceva. 

Deci, ca să trag o concluzie, pentru a avea soluţii trebuie să reducem, să simplificăm realitatea, şi să o forţăm să intre într-un mod simplu, într-o ecuaţie care are soluţie. Cel mai simplu model este cel binar, cu două variabile, cu valori opuse -1 şi +1. Cele două valori dispărând când se întâlnesc, devin 0. Deci terţiu exclus. Nu putem avea în acelaşi timp -1 şi +1. În acest caz, terțiul exclus ne spune că practic nu avem nici una din ele, avem doar 0. NIMIC.

Deci asta cred că este tendinţa naturală să reducem, sau mai exact să combinăm ceva în două valori opuse binar. Spun combinăm fiindcă atunci când avem prea multe variabile, avem un proces de combinare a acestora astfel încât reducem numărul lor la două. 

De aceea ştiind că suntem atât de imperfecţi, groaznic de necunoscători, şi ştiind faptul că avem instrumente mintale foarte imprecise, atunci ar trebuie să nu ne mai comportăm atât de absoluţi, când ştim prea bine că suntem extraordinar de relativi şi neclari. 

Instrumentele noastre mărginite nu pot da decât o imagine în ceaţă a realităţii. Încerc să văd dacă ceea ce facem toţi, modelul binar, este ceva independent de noi sau este de fapt singura modalitate de reprezentare. Astfel modul de reprezentare binar, deşi este de multe ori incorect, este totuşi singurul pe care îl avem la indemâna şi de aceea e util. Adică este o unealtă eficientă care permite curgerea, mişcarea. Este la fel ca mâinile. Dar dacă este cea mai utilă unealta ar trebui să cunoaştem clar limitările. Atunci nu am mai vorbi niciodată în termeni absoluţi şi ăsta ar fi un imens pas înainte.

O sculă?
Minusculă, da. Ne ajută să reprezentăm, dar nu e perfectă ci din contră, este factor de nedeterminare. Introduce nesiguranţa. Nu ne dă soluţiile corecte.
Dar cum îi definim limitele?
Hai să iau un exemplu simplu. Deci zic că noi folosim limbajul ca pe o metodă de descriere foarte imperfectă. 

Dacă văd un peisaj îl pot descrie în detalii. Fiecare detaliu se va referi la ceva concret - 

cer albastru, 

stradă, 

case, 

maşini, 

oameni, etc. 

Pot să descriu în detaliu sau pot să simplific. Pot să simplific doar percepţia vizuală sau să adaug şi altceva, de exemplu zgomot. 

Strada zgomotoasă, deci strada este vizual, zgomotul este auditiv. Nu pot însă să reduc strada la zgomot sau la mirosul străzii. Deci dacă am mai multe variabile, vizual, auditiv, miros, etc. nu mai am un singur termen care le descrie. Am nevoie de cel puţin atâţia termeni câte simţuri folosesc în descriere. 

Vizuală este strada, auditiv este zgomotul, miros este un alt termen. Deci dacă nu am un termen care să exprime aceasta combinaţie, ce fac? Înlocuiesc aceasta combinaţie cu un termen binar. Strada plăcută? Frumoasă? Şi atunci trec de la o descriere cu detalii la una simplă, cu termeni binari, opuşi, dar generala si imperfecta. Cam aşa funcţionează mintea noastră.

Acum s-a o privim invers. Deci am redus prin combinare numarul de variabile la doua. Dar aceste variabile nu mai au un referent unic. In cazul in care spun strada frumoasa, pot sa ma refer la una din variabile sau la o combinatie. Deci frumoasa e un termen care nu e clar deloc. Dar e util. Dar nu descrie ceva concret, deci nu are un referent unic... Și așa incepe abureala și minciuna sau manipularea.