https://www.sciencedaily.com/releases/2016/04/160422115329.htm
Păi da. Ce ne reprezentăm, vedem.
Hmmm, poate nu îmi e clar.
Reprezentările ne sunt ochelarii prin care privim. Şi avem acea realitate pe care ne-o imaginam. Privim întotdeauna prin prisma modelelor noastre. Ne schimbăm modelele, se schimbă şi lumea noastră.
Deci se referă doar la faptul că observăm doar ceea ce ne permite organul de observare? Ochii văd ceva, urechile aud...
De exemplu cu băştinaşii din America şi şamanul.
Nu ştiu.
Că ei nu vedeau vasele spaniole, pentru că nu şi le reprezentau cum arată.
Asta este modelul intern, că vezi totul doar prin prisma binară. Deci indienii nu aveau cunoştinţe despre corăbii şi ca atare nu puteau să le dea o valoare...
Da
Asta e partea subiectivă, dar în fizică, măsurătorile sunt obiective. Un indian şi un spaniol văzând corăbiile ajung la concluzii diferite, nu?
Să zicem
Dar corăbiile există indiferent de cel care le vede, nu?
Poate, nu știu precis. Nu sunt sigur că există.
http://www.descopera.ro/
Nu indianul sau spaniolul creează corăbiile. Deci interpretarea e subiectivă, existenţa lor e obiectivă. Iar în fizică ceea ce vedem sunt corăbiile.
Interpretările a ceea ce vedem sunt subiective, dar nu existenţa corăbiilor sau a atomilor, protonilor... Deci asta e nelămurirea meu, se referă la corăbii, sau la observatori, la interpretarea lor? Tu cum crezi?
La observatori.
Deci observatorii au interpretări diferite ale aceloraşi corăbii? Atunci corăbiile există independent de observatori. Şi interpretarea este subiectivă, dacă asta e ceea ce zice, e absolut normal. Nimic nou. Nu există în fizică o teorie unică. Există câteva teorii dar niciuna care să explice totul.
Eu cred că realitatea depinde de noi, de conştiinţa noastră. În afară conştiinţei noastre, ea dispare.
Ce înţelegi prin depinde... de realitatea ta? Adică realitatea ta e subiectivă?
Proiectam o realitate fiecare. Dar când ne retragem atenţia, aceasta realitate dispare. Dar pentru altcineva ea continuă să existe, pentru că şi-o reprezintă.
Mă gândeam la o experienţă cu extratereştrii. Corpul a rămas în troleibuz, iar sufletul a plecat şi a ajuns pe o planetă. Acolo trupul s-a recompus real. Şi dacă verificai, vedeai că piatra era rece, haina era reală. La fel şi cravata. Dar trupul rămăsese în troleibuz???
Deci el era real pentru cei care şi-l imaginau în troleibuz? Agaţat de o bară... dar nu mai era real pentru mine care eram acum pe o planetă?
Hmm, aici te comporţi ca indienii care au văzut corăbiile.
Din partea cealaltă, din lumea de dincolo, lumea de aici se vede ca un vis, adică cea de acolo are un grad mai mare de adevăr, în sensul acesta. Şi apoi lumea aceasta este legată de conştiinţa noastră.
Dacă încetăm să ne-o mai reprezentăm, atunci chiar aici se manifestă realitatea de dincolo care este în spate, în fundal. Totul ţine de retragerea atenţiei.
Dimineaţa ne luăm gândurile, amintirile, istoria noastră personală, personalitatea noastră, deci toată lumea noastră. O încărcăm în conştiinţa şi astfel proiectăm în continuare lumea aceasta. Suntem ROBOȚÂNCI vii. Şi astfel realizăm o continuitate a ei.
Dar dacă nu le mai reluăm, ce se întâmplă? Lumea noastră dispare? Noi însă o să mai existăm... pentru că ceilalţi îşi reprezintă ceva despre noi, dar lumea proiectată de noi chiar va dispare, real, ca o moarte.
Dar dacă toată lumea îşi retrage atenţia, ce se întâmplă? Ne vom trezi cu toţii dincolo, brusc?
Deci totul ţine de atenţia noastră sau de retragerea ei de pe amintiri, de pe istoria personală. Deci atenţia ţine lumea noastră laolaltă, altfel se destramă. Si amintirile.
O întrebare: Cine am fi noi fara amintirile noastre?
:))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu