274-SCHIMBĂM GERMANIA - metoda COMPASULUI.

De ce judecăm, sau mai exact cum judecăm?

Judecata are de-a face cu o realitate formată din părţi diferite, disparate, din particule. Ca idee putem să ne gândim că avem o carte mare, o enciclopedie cu multe poze şi articole care e tăiată, ruptă în bucăţi mici, inegale, în bucăţi care apoi sunt amestecate, iar cartea în sine, enciclopedia, nu mai există. Și Nu are nicio copie. Nici măcar nu ştim dacă părţile pe care le găsim fac parte dintr-o singură carte, enciclopedie, sau din cărţi diferite...

Părţile ar putea veni de pe aceeaşi pagină a enciclopediei, dar din articole diferite, sau ar putea veni din acelaşi articol dar de pe pagini diferite... deci avem multe bucăți de hârtie, pe care găsim fragmente de poze, de litere, cuvinte, cifre... cum le punem la un loc?

Și Nu ştim cu exactitate de unde provin, nu ştim decât că le-am găsit împreună şi ca atare încercam să găsim o metodă de clasificare. Ca un Jigsaw Puzzles. Încercam și noi după mărimea lor, după formă, prin orice metodă care are un sens. Dar sunt prea multe şi nu reuşim să găsim un punct comun. Și ce facem?

Încercam diferite metode şi dacă avem noroc reuşim să îmbinăm unele dintre fragmente. Şi apoi sperăm că aceste cioburi să fie corect alăturate. 

Deci idea de bază este să pornim de undeva, să găsim ceva... care să acţioneze ca o limită, ca ceva la care putem să ne referim. Un sistem de referinţă cu alte cuvinte. Deci dacă găsim ceva... pe care putem să îl folosim ca sistem de referinţă, vom încerca apoi să aranajm fragmentele funcţie de acest sistem. Ne vom raporta la el.

Iar raportarea va fi simplă: e corect/nu e corect. E aproape sau e departe, e la dreapta sau la stânga, e sus sau jos. Deci ne vom raporta binar în funcţie de acest sistem. Totul se va baza pe ceva... pe care îl vom considera ABSOLUT. 

Deci va fi nevoie să creăm un Absolut. 

Un Absolut pe care să ne bazăm şi pe care să-l folosim în clasificare. Dar nu avem nimic absolut, nimic universal, pentru că totul curge şi se schimbă continuu. Nimic nu rămâne acelaşi în timp.

Dar fiecare din noi are un absolut individual. 

Deci nu avem un absolut comun, ci doar absoluturi individuale. 

Și așa... fiecare se va raporta la absolutul lui şi va fi convins că şi ceilalţi au acelaşi absolut şi întrucât părţile din realitate cu care lucrăm sunt foarte diferite, vor fi mici sau mari, colorate sau nu, mirositoare sau nu... 

Apoi... va fi nevoie să găsim o metodă simplă de raportare la ele şi vom folosi cel mai simplu sistem. Ne vom raporta la absolutul intern din noi şi vom decreta că o parte este bună sau rea. Astfel, vom reduce totul la bine şi rău. Uf, mama lui...

De fapt... vom face asta doar cu acele părţi care pot fi catalogate, etichetate la fel de toţi. Şi le vom numi pe acele părţi ca fiind - obiective. 

Aşa vom avea sisteme clare de clasificare pentru ele - metru, lungime, greutate... Dar vor rămâne celelalte părţi care nu pot fi descris obiectiv. 

Acestea le vom numi - subiective. Ele vor fi raportate la subiect, la absolutul lui, la sistemul individual de referinţă. Şi vor fi etichetate drept subiective. Iar finalul binar al subiectivismului este Binele şi Răul. Şi așa am pornit judecata, împărţirea.
1,2,3,4, am pornit cu căutatul!

Dar ni s-a spus... să nu muşcăm din pomul cunoaşterii binelui şi răului! Deci NU JUDECAŢI! Nu luaţi lucrurile in mod personal. Nu căutaţi interesul personal. Nu împărțiți, nu faceți deosebire.

http://www.bbc.com/news/world-europe-36229468

Să vedem ce se întâmplă cu Turcia. Erdogan pare să se ţină f tare.
O să cedeze iar lui Merkel?
Bineînţeles. Este interesat.
Dar totuşi cred că se aproprie momentul când va fi înlăturat. L-a dat afară pe primul ministru că nu face ace i se spune. Aşa că acum este singur cuc. Se bazează pe tupeu şi pe speranţa că toţi îl considera indispensabil. Dar se poate ca acum să se facă un pact, ruşii cu americanii şi cu UE si să îi schimbe. 

Sau cel puţin aşa cred eu azi. S-ar putea să vorbesc prostii. Si mâine lucrurile pot să pară altfel. Depinde de informația pe care o posezi. În politică lucrurile se schimbă, ca vremea. Dar oricum aceasta varianta pluteşte în aer. Aceeaşi ştire la romani:

http://www.agerpres.ro/externe/2016/05/06/erdogan-anunta-ca-turcia-refuza-modificarea-legii-antiteroriste-ceruta-de-ue-pentru-a-suprima-vizele-16-34-15

http://sputniknews.com/europe/20160506/1039186320/european-union-illusion-tusk.html

Naţiune sau clasa socială.

Uitându-mă la Împărăteasa M, mi se pare că e o nebunie pentru Germania... deci ca german, acţiunile ei NU AU SENS. Aduce refugiaţi din alte culturi şi religii. Practic DILUEAZĂ naţiunea germană. 

Dar dacă o privesc pe merkel ca membru al clubului select de lux 1% care conduce lumea, atunci acţiunile ei au sens.

În prezent, în Germnia există o puternică mișcare sindicala. S-a creat o clasă de mijloc puternică care s-a obişnuit cu un anumit nivel de trai, cu salarii ridicate, cu anumite condiţii de muncă. 

Practic Germnaia este într-un fel de paradis al omului muncitor. Cine munceşte primeşte. Dar asta creează însă probleme la nivel internaţional.
Şi NU E BINE, NU E BINE?
Păi nu. Costul ridicat al fortei de munca germană face ca produsele lor să fie scumpe. Ceea ce în timp va face ca aceste produse să nu mai fie căutate, fiind înlocuite de cele făcute de alte naţiuni, cu costuri mai mici, cum ar fi China.
Deci ce e de făcut?
Acum, Germania este scumpă. 

Dar nu poţi să ataci clasa muncitoare. Ai pierde imediat alegerile.
Schimbăm Germania.  
Dar poţi să distrugi sistemul social care este foarte scump. Şi aducem imigranţi.
Care o vor schimba ei.
Exact. Care adăugă costuri. Şi obligă la distrugerea protecţiei sociale pentru majoritate. Imigranţii sunt spărgătorii de grevă.
Aşa este.
Şi vor prelua din joburile pe care nemţii nu vor să le facă la salarii mici.

Într-un fel face ce a făcut Margaret Thatcher în Marea Britanie când a distrus mişcarea sindicală. Doar ca Merkel NU o face pe fată aşa cum a făcut-o Thatcher. Ci o face aşa cum industria germană, respectiv VW a făcut-o, adică pe faţă totul este frumos, dar pe la spate te ataca.
Asta este metoda compasului.
De aia şi are nevoie de Europa de Est. Forţă de muncă ieftină. 

Fuck Germania, dacă cei din clubul select de Lux 1, câştiga. 

Fuck Totul pentru Clubul de Lux 1. 

Dar la ei ne închinăm.
Păi da. Şi unde o să ajungem?
Clasa muncitoare merge oricum în Paradis. 
Noi 2?
Germania.
Cum zice Gere, nimeni nu iese de aici în viaţă.. Aşa că... Fiecare generaţie cu planul ei. Aşa că planul este bun.
Planul grupului 1.

Asta e viaţa. Unii trag într-o parte, alţii în cealaltă.
Şi cine va câştiga? Cine are puterea?
Nimeni. E o minge care se învârte în final. Doar că unii cred că dacă mor cu mai multe jucării au câştigat. Deci dacă ai murit cu 1 miliard de euro, ai câştigat nu ştiu ce. Că nu îmi închipui ce. Nu înţeleg motivul lăcomiei de mai mult. Probabil este un motiv secret. 

Însă occidentul este foarte PRIMITIV. E cu secole în urmă, spiritual faţă de Orient. Este încă în copilăria civilizaţiei. Partea materială dominantă, multe jucării sclipitoare şi nimic spiritual.
Ce chestie. Dacă mori cu 1 miliard esti cel mai tare din clubul 1%. 
Asta este înapoiere spirituală groaznică.
Aşa este.