Şi?
Mi-a vorbit despre undă. Că nu vede ceva mai important în univers. Dar fizica cuantică s-a împiedicat şi a căzut la particula, ca să susţină materialitatea lumii.
Hmm, denumirea de cuanta este clară, e particula.
Ca altfel se ajunge la spaţiul conştient. La o supraconstiinta.
A găsit limitele ecuaţiilor lui Einstein. Şi cum special au fost limitate ca să susţină teoria materialistă.
Vine cu ceva prea nou.
Când m-a luat cu ecuaţiile, m-a pierdut. Nu am putut să mai fiu atent.
Ar putea să conecteze ideea de undă cu cea de nondualitate.
Ce se mai întâmplă?
Ko Sri contra Mossad SIE?
SRI este Soros, iar SIE este Mossad. Dar multă dezinformare. Se bat în dezinformări. Nu mă interesează.
Romanii i-au dus pe dacii învinşi la Roma şi s-au lăudat cu ei, făcând coloana lui Traian. Acum îi cheama pe daci la Washington şi îi pun să recite ce le zic noii romani.
Noi suntem lingăi, lași și trădători de meserie. Nicio sansa vreodata. Fara nicio demnitate si iubire de tara. Imi pare rau. Vom fi carne de tun pentru prostia din capul atlantilor. O sa ne dea bum-bum rusii fara nicio jena.
http://www.activenews.ro/externe/Ce-NU-a-spus-presa-din-Romania-despre-discursul-lui-Vladimir-Putin-de-la-Atena-Declaratia-liderului-de-la-Kremlin-care-a-trecut-neobservata-pe-plan-intern-133609
Si dupa ce ii lasa pe rusi se ne distruga, or sa vina atlantii sa ne reconstruiasca. Razboiul este o mare afacere, cu acordul ambelor parti.
Decât sclavi la Roma-Washington mai bine stăm acasă.
http://www.paginaeuropeana.ro/un-ofiter-ceh-a-inapoiat-decoratiile-primite-de-la-nato-sunt-niste-criminali/
“În primul rând, în interior se duc campaniile media, colorate cu revoluţii, atacuri în punctele cele mai sensibile, diviziuni etnice sau diferenţe religioase. Mai simplu spus, sunt destabilizate.
Apoi vine NATO cu unităţile ei speciale, urmată de organizaţiile umanitare şi misiunile de observare, ca pretins protector al drepturilor şi libertăţilor omului. Imediat după apar «businessmenii» care încep să reconstruiască ţara, respectiv să-şi realizeze interesele lor”
Lumea este mentală?
Subiectul este vechi, de pe timpul lui Descartes. Lumea există doar atâta timp cât eu exist. Şi nu pot să dovedesc că mai există şi dupa ce eu nu mai exist.
Exact. Ea există atâta timp cât eu exist. Pentru că era legată de conştiinţa mea.
Nu înţelegeam de ce era blocată în mişcare. Apoi am înţeles că depindea de conştiinţa mea ca să îi pornească mişcarea. Când ceva din lumea de dincolo pătrunde în lumea noastră, ea se blochează, îngheaţă, ca în povestea Frumoasa din pădurea Adormită. Ceea ce arata că depinde de aceea. Lumea de dincolo este primordiala. Acesta a noastra, este doar coaja marului. O infasuratoare.
Ce legătură este între nondualitate şi undă? Este un continuu?
Da. Unda este continuă.
Orice carte despre sau împotriva unui subiect se bazează pe nişte premise. Iar apoi aplici logica. Adică judeci. Dacă nu sunt greşeli de logică, atunci în funcţie de premise poţi să demonstrezi orice. Logica este ca un metru de tâmplărie. Este doar o unealtă. Terţiu exclus. Nu poti să spui odată că A = B, şi apoi că nu este. Atâta tot. Nimic mai mult.
În rest este vorba numai despre premise.
Oamenii ar trebui să nu ia prea în serios afirmaţiile. Să fie ca un brainstorming. De la care pleci să demonstrezi ceva, dar să fie ca un joc.
Da, dar le iau în serios.
Da, fac mereu afirmaţii ultimative. Și se comporta la fel.
Oricum problema este cu premisele, care prin definitie nu pot fi demonstrate logic.
Deci greutatea pe care o dau afirmaţiilor este absurda, din start. Ar trebui să dea voie jocului liber al ideilor. Dar ei se comportă ca nişte terorişti ai gândurilor.
Întrucât premisele nu pot fi niciodată, dar niciodată ABSOLUTE, căci nu pot fi demonstrate că sunt adevărate, înainte de a fi afirmate, atunci trebuie doar să crezi sau nu, că sunt corecte.
Deci avem de a face peste tot NUMAI cu credinţă şi nu cu realitatea, pe care nici nu o ştim cum arată.
Suntem limitaţi de conceptele pe care le folosim. Şi în procesul demonstraţiei conceptelor, mergem pe fire de derivare liniare, astfel încât ignoram imens de multe alte posibilităţi. În final conceptul are doar un adevăr mic şi local. Şi apare problema nonintegrării cu alte concepte. Deci o zădărnicie.
Dacă vrei să demonstrezi ceva, ajungi la nimic important. Şi este fără rost.
Astfel, ai redus ateismul la credinţă. Şi acum practici o credinţă. Credinţa în linia pe care ai derivat, care este doar o fărâmă din realitate. Deci modul acesta de lucru prin derivare logică duce la blocaj. La credinţa ştiinţifică. La indepartare de adevarul intreg.
Mie mi se pare că o discuţie ar trebui să fie un fel de brainstorming. Nimic definitiv. Ca o prospectare. Şi alături mereu varinate. Aşa nu este nimic definitiv şi totul este perfectibil.
Eu cred că egoismul vine din modul de derivare logic, linear. Din terţiu exclus.
De aceea cred că trăim într o civilizaţie binară, cu doar 2 dimensiuni, bine/rau, ca un gândac care nu vede decât în planul orizontal. Nu vede în sus. Şi de aceea pentru că nu vedem a 3a dimensiune, suntem puternic necredincioşi.
Deci nimic nu este definitiv. Ar trebui doar să alaturam aspectele diferite ale lucrurilor. În acest sistem am simţi relativitatea şi nu ne-am mai supăra pe nimic. Şi am dori să depăşim limitarea impusă de derivarea logică liniara care ne duce în bălării. Şi la conflict.
Cu cât pătrundem mai adânc pe linia logica deschisă cu atât ne este mai greu să revenim înapoi sau să nu ne supărăm. Aşa creşte şi ataşamentul de idee, de lume. Şi apare conflictul, concurenţa şi lupta, frica de a pierde. Perspectivele ignorate te vor ataca. Fiind unilateral, le-ai dat aceasta putere asupra ta. Si te vor lovi pana le vei lua in seama, sau te vor distruge. Este o lupta simbolica cu Intregul. Aceasta diferenta de potential creeaza miscarea.
Şi toate numai din derivarea liniara şi terţiu exclus. Când alăturam perspectivele nu ne mai putem ataşa. Că mereu vom fi deschisi spre un nou aspect. De aici vine şi bunăvoinţa, înţelegerea celorlalţi, bunatatea, iubirea. De la puterea de deschidere la VARIETATE.
Pentru că ai nevoie să completezi aspectele lipsa. Și numai împreună poţi să reuşeşti. Astfel înaintezi prin integrare, împreună cu toţi.
Când cineva crede în ateism, ce este negarea ateismului?
Este o credinţă.
Când lucram la tablă, spuneai că nimic nu este definitiv, la început. Şi încercam variante.
Mda. Eşti limitat de limbaj.
De felul cum lucrezi cu el. Lucrăm linear și binar.
Dar ar trebui să se pună pe masă, diferite aspecte ale unui lucru. Numai asa il poti caracteriza mai bine. Iar aspectele ignorate nu te mai ataca. Nu se mai revolta. Ca să se oprească credinţa în absolutul uneia.
Particular.
Ziceam despre atitudinea faţă de informatie. Că dacă luăm o idee şi derivam din ea, construim o logică, o filozofie. Şi cu cât mai mult derivam, cu atât mai absolută devine ea, iar noi mai blocaţi in ea. Astfel încât nu mai vedem realitatea. Prin derivare liniara şi terţiu exclus ne identificăm cu o anumită concepţie. Şi iată absolutizarea materiei.
Dumnezeu apare evident, numai în momentul când punem mai multe aspecte pe masă şi nu sărim să derivăm logic şi linear din ele. Atunci vine nevoia integrării lor. Şi mintea le va integra într-o perspectivă cuprinzătoare. Şi nu va elimina nimic. Astfel suntem înţelegători, deschişi şi buni. Acesta este Dumnezeu. Ca Soarele care Nu deriva liniar, ci integreaza. Adica isi daruieste razele in mod egal la orisicine. Nu face diferente.
Aşa suntem făcuţi. Cei care gândesc sunt extrem de puţini, o infimă minoritate. La majoritatea românilor emoţiile sunt cele care iau deciziile. Partea raţională intervine numai atunci când emoţia nu dă o soluţie clară.
Mulţi oameni cred că este un sfârşit definitiv, dupa moarte.
Nu sunt singurii. Şi eu sper să fie, fiindcă nu mai am chef de un alt parcurs. Mi-a ajuns ăsta.
Nu e definitiv. Îmi pare rău. O să fie un RELOAD.
Nu mă speria cu asta. Am să mă decuplez.
Pentru corecţie.
O pedeapsă suplimentară, adică?
Şi calculatorul are un UNDO.
Îi ard hard-diskul.
Nicio şansă, vei vrea să vii singur. Vei implora. Este firesc să ai o şansa, să te corectezi.
Dacă vrei. Dar dacă este perfect aşa?
Vei vrea obligatoriu, că nu vei putea suporta să fii în planul unde este multă suferinţă.
De ce să strici ceva care este perfect?
Ce este perfect? Ca să fii perfect trebuie să fii super de umil. Atunci ajungi dincolo, aproape de prag, la Dumnezeu. Până atunci mai ai mult.
Nu, s-a terminat jocul. Să joace şi alţii.
Trebuie să ajungi la perfecţiune, la Iubirea fara motiv. Trebuie sa iubesti degeaba.
Am ajuns deja.
Nu se poate aşa, instrucţiunile sunt altele.
Nu sunt lacom.
Îmi pare rău. Nu te poţi opune.
Mie îmi ajunge.
O vei lua de la capăt şi încă vei cere asta.
Ştiu cum este bine să te ridici de la masă înainte de a fi plin. Perfecţiunea este perfectă. Nu are niciun farmec. În schimb imperfecţiunea este frumoasă şi interesantă. Aşa rămâi cu ceva. La perfecţiune ai pierdut totul. Nicio memorie. Eşti perfect. Memoriile sunt imperfecte.
Nu eşti perfect de imperfect, nici pe de parte. Te iluzionezi degeaba.
Ştiu, de aia vreau să rămân aşa.
Foloseşti lumea ca să obţii perfecţiunea.
Eu sunt imperfect şi nu vreau să obţin perfecţiunea. Vreau sa raman aşa cum sunt.
Imperfecţiunea este deja perfectă. Pentru mine. Deci am obţinut deja perfecţiunea fiind ultra imperfect.
Nu se poate. Pentru că dincolo imperfecţiunea înseamnă o poziţie foarte neplăcută pe scara blocului. Şi vei vrea neapărat perfecţiunea. O vei dori arzător, pentru că cu cât esti mai apropiat de Împărat cu atât mai multe grade de libertate vei avea.
Nu vrei tu mai multă libertate? Nu o poţi obţine decât dacă renunţi la egoul tău. Şi vei avea un loc mai sus pe scara blocului. Adică mai aproape de cer, de Dumnezeu. Trebuie sa te incarci cu Iubire.
Si obtii asta NUMAI LASANDU-TE BATUT. Sau daca TE AUTOPREJUDICIEZI PE TINE.
Sunt obişnuit cu imperfecţiunea. Eu NU vreau.
Pentru că îndepărtarea de El, înseamnă suferinţa dincolo. Prea mult EGO ucide.
Nu îmi place să stau lângă şefi. Toţi îi pupa în fund.
Nu vei suporta mult timp propria imperfecţiune. Acolo te doare rău. Şi vei suferi cumplit. Nu îţi va place aşa.
Eu vreau sa stau cât mai departe de perfecţiune.
De Iubire?
Păi perfecţiune înseamnă să nu vrei mai mult decât ai. Înseamnă să fii mulţumit cu tine aşa cum eşti. Şi să nu vrei mai mult. Umilinţa este de câştigat. Cu cât suntem mai umili, cu atât mai sus ajungem. Mai aproape de El. Umilinta inseamna Iubire.
Nici una nici alta nu îmi plac.
Este invers decât pe pământ.
Nici umilinţă, nici înălţimea nu imi place.
Da, dar îţi place libertatea, să fii fără constrângeri. Şi cu cât te limitezi mai mult aici, cu atât mai nelimitat vei fi dincolo. Şi acolo vei vrea să nu ai presiuni. Şi vei cere singur să te întorci.
Deja le am de când discut cu tine. Este ca o condamnare la locul de muncă. Tocmai când vrei să te odihneşti, te trimite înapoi la muncă.
Sau este o eliberare de tine, de ego. Care ne trage în jos cum fac greutăţile de la balon. Sacii de nisip.
M-am obsinuit cu egoul meu şi el cu mine.
Nu te lasă să urci. Trebuie să arunci sacii de nisip ai egoului. Venim aici pe pământ ca să scăpăm de acest balast ca să putem să ne înălţăm la acel nivel unde nu mai sunt constrângeri de niciun fel. Pe culmea cea mai înaltă.
Eu am rău de înălţime, aş vrea să cobor.
Deci nu mai vrei dincolo?
Înţeleg, şi asta pentru că ai un ego vechi şi retrograd. Văd că ne preocupăm numai cu întărirea lui. Cu adăugarea de cât mai mult bine la el. Deci în loc să urcăm, să devenim mai uşori, devenim mai grei, mai obezi. Şi de aceea nu putem zbura.
Am abonament la sala de EGO FITNESS.
Da, şi atunci ajungem dincolo, pe o poziţie foarte dezavantajoasă şi dureroasă. Nu o să-ţi placă. Şi vei vrea înapoi, ca să faci ceea ce n-ai făcut acum. Automat.
Eu nu.
Aiurea, ce este după tine...
Mă voi agăţa de orice ca să rămân.
Nu ai de ce. Esti inconjurat de NIMIC.
Ca să nu mai venim ar trebui să scăpăm de balastul greu al egoului. Dar noi facem invers, adăugăm continuu la el. Aşa concepem noi viaţa, ca o continua adăugare de cât mai mult bine la egoul noastră. Şi atunci cădem multe etaje pe scara blocului.
Deci ne programam de aici ca sa venim iarăşi. Și să suferim şi mai mult ca să ispăşim ceea ce nu am făcut data trecută. Ne alegem experientele cele mai grele de dus.
Păi de ce ni le-a băgat pe gât, dacă nu sunt bune.
Îngerul meu era foarte umil. A fost un om de nimic. Îşi băteau joc toţi de el, dar el îi iubea asa cum erau. Nu a luptat niciodata cu ei, nu s-a opus.
De ce ne-a făcut după chipul şi asemănarea Lui?
Acolo sus, era însă şeful meu. Nu am putut să mă opun lui.
Nu este comunism?
Ne-a făcut perfecţi ca El, dar prin îngrăşarea egoului ne opunem Lui. Suntem răzvrătiţi.
Eu nu.
Este o ordine inversă.
Sunt ascultător. Este ca la LGBT?
Cel care pe pământ are tot ce vrea şi este super de egoist, dincolo, este foarte jos. Şi se chinuie cumplit. Lumea de aici este ca o trambulină pentru lumea de dincolo. Cel care aici este mare in ordinea umana, dincolo este foarte jos, si va suferi.
De ce?
Pentru ca pune lumea mai presus de Dumnezeu. Si incalca poruncile.
Păi eu sunt un pic deasupra maimuţei. Nu am un ban în buzunar. Trăiesc de la o zi la alta. Hainele sunt vechi. Pantofii mi s-au rupt. Aşa că nu am bogaţii materiale. Şi nu vreau să ma mai întoarcă ca să fiu şi mai rău ca acum.
Atunci, o să fii şeful meu dincolo.
Nu vreau să fiu şef. Vreau să fiu liber. Să nu am condiţionări.
Cu cât mai detaşat eşti aici, cu atât mai sus vei fi dincolo.
Să fiu fără constrângeri.
Păi vezi. Trebuie sa fii usor, ca sa poti sa te ridici. Dacă eşti dezlipit aici de toate, dincolo vei fi aproape de prag. Acolo nu sunt condiţionări. Acolo este fericirea absolută. Este raiul. Dar ca să ajungi acolo trebuie să nu vrei cele ale lumii aici. Ci să le respingi singur.
Păi deja am ajuns, inca de aici.
Că ajungem acolo unde meritam.
Dacă mă păcăleşti şi mă aduci înapoi?
Este foarte important comportamentul de aici. De zi cu zi.
Ca la jocul ăla NU TE SUPĂRA FRATE. O să mă pui sa o iau de la capăt exact când credeam că s-a încheiat jocul.
Te programezi singur de aici. Dincolo vei dori să scapi de suferinţă... vei vrea să fii perfect.
A Iubi inseamna a NU VREA mai mult decat ai nevoie. Si sa te opui mai mult binelui tau continuu. Sa te multumesti cu puțin. Pentru ca puținul nu ti-l poate lua nimeni niciodata, si mai jos de atat nu poti cadea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu