196-Tipic, tipic şi la inima nimic

Să vorbim despre religia creştină a Occidentului versus Ortodoxism. Care credinţă a influenţat cel mai mult forma actuală a civilizaţiei occidentale? Catolicii sau protestanţii? De ce noi nu prea am construit o civilizaţie a ordinii şi lucrurilor?

Care noi? :) În principiu sunt două forme de preoţi. Cărturarii şi cei care transmit doar forma, mai puţin fondul. Cărturarii sunt de obicei în mănăstiri. Preoţii obişnuiţi sunt de la sate, care menţin mai mult credinţa decât să transmită şi cultură. Unii reprezintă fondul, cărturarii. Ceilalţi - forma, preoţii.
În zona noastră nu s-au menţinut decât preoţii.

Ritualişti.

Da, au menţinut forma, dar nu au menţinut şi dezvoltat cultura antică. Nivelul de cultură a fost elementar. Patru clase primare ca să zic aşa. Acolo unde sunt însă mănăstiri, nivelul de cultură şi educaţie e mult mai înalt. Liceu sau chiar facultate. Deci în zona noastră nu se menţine și nu se transmite o cultură mai avansată. Ci ceea mai simplă.

Baza.

Da, cu preoţi semianalfabeţi. Cam asta e diferenţa.

Ca la Creangă.

Da, de la el m-am inspirat. Constantinopolul a supus religia ortodoxă care nu s-a dezvoltat decât cu aprobarea împăraţilor. Nu independent de ei. Şi dacă teritoriile de la nord de Dunăre nu mai făceau parte din Imperiu, nu au trimis cărturari încoace. Nu îi puteau apăra şi au rămas de capul lor, ca un câmp pe care cresc buruieni când nu mai este îngrijit.

Teritoriul acesta nu a fost preluat nici de Vest, nici de Orient. Era prea departe de Occident, Carpaţii fiind o barieră - şi prea departe de Constantinopol, Dunărea fiind o barieră. Şi a rămas de capul lui. Nedorit, sau mai exact greu de apărat împotriva popoarelor migratoare care veneau din nordul marii Negre. 

Carpaţii apărau Ardealul şi restul Europei de popoarele migratoare, la fel şi Dunărea. Iar între Dunăre şi Carpaţi se spărgeau valurile popoarelor migratoare. 

Astea erau cele două redute de apărare: Constantionopolul, Imperiul roman de răsărit la Dunăre şi Occidentul la Dunăre şi Carpaţi. E o redută naturală.
Revenind la religie, sunt două forme de organizare: cărturari şi actori. 

Cărturarii transmit fondul, cultura, civilizaţia, cunoştinţele, iar actorii sau preoţii transmit credinţa, forma, mesajul religios. Civilizaţiile care au pierdut cărturarii au decăzut. Evreii au renunţat la actori, preoţi de mult. 

În timp ce alte civilizaţii mai vechi, egiptenii, perşii, au pierdut cărturarii şi au rămas doar cu forma. Şi cu ocazia asta au pierdut şi cultura. Nu ştiu ce a stat la baza schimbării de la preoţi la rabini la evrei. Dar i-a salvat de la decădere. Au transmis cultura şi nu forma ei externă. 

Deci cărturarii transmit cultura: agricultură, inginerie, arhitectură, etc, şi toate astea se menţineau în mănăstiri. Nu la preotul satului semianalfabet, beţiv şi curvar de multe ori. 

Iar evreii când au renunţat la preot au menţinut doar cultura. Rabin înseamnă învăţător, nu preot. Este unul dintre ei care a citit şi poate să îi înveţe şi pe ceilalţi. Pe când preotul slujeşte, rabinul îi învaţă. De aia, la noi obiceiurile s-au păstrat, forma, dar explicaţia, ştiinţa s-a pierdut.

Tipic, tipic şi la inima nimic, cum spunea părintele Arsenie Papacioc.

La catolici se menţine de fapt toată cultura antică. Acesta a fost avansul lor. Dar apoi se rup de populaţie în nordul Europei. Şi cam atunci apar protestanţii, care protestează. Protestează împotriva diverselor forme ale catolicismului: slujbă în limba latină, lumea nu înţelegea nimic, formă fără fond. Ei nu aveau nevoie doar de formă, vroiau şi ceva practic – cultură. Şi atunci dezvoltă un pastor, care e tot cam un învăţător şi nu preot, si astfel se revine la ideea evreilor. Și se asigură transmiterea și dezvoltarea. 

Religia nu e doar o credinţă ci şi o cultură. Cam asta e diferenţa între Catolicism şi Ortodoxism.

La Ortodoxie biserica a fost supusă de Imperiul bizantin. Aşa a fost organizată biserica catolică: Papa de la Roma era şeful. În Orient când împăratul pierdea teritorii, biserica rămasă pe teritoriile respective pierdea legătura cu Constantinopolul și devenea autocefală, de capul ei. De aia fiecare biserică ortodoxă are sfinţi diferiţi. Doar cei mai mari sunt comuni, cu toate că bisericile ortodoxe făceau toate parte din aceeaşi ramură. Aceeaşi ca şi la catolici până la schisma din 1054. De acolo sunt separaţi, catolicii cu papa şi ortodoxii cu patriarhul de la Conastantinopol. 

Apoi Constantinopolul începe să piardă teritorii, iar bisericile catolice de acolo nu mai au contact cu el, voit sau nu. Separarea lor nu a fost intenţionată. Teritorii cucerite de arabi, de popoarele migratoare. Mai târziu de turci, otomani. Nu s-au separat cu intenţie. În unele zone s-a pierdut cultura odată cu cărturarii, care fie au murit, fie au plecat. Şi au rămas doar preoţii simplii. 

Cât crezi că s-a pierdut când a ars bibliotecă din Alexandria?

Toată înţelepciunea antică.

Exact. Au câştigat un război, dar au împins civilizaţia înapoi cu secole întregi.

Şi au luat-o de la capăt.

Nu pe acelaşi drum.
Deci transmiterea cunoştiinţelor este ceea ce defineşte o cultură, o civilizaţie.

Totuşi depindem de transmiterea cunoştiinţelor la noile generaţii.

Exact. Iar pe teritoriul României, cunoştintele s-au pierdut. Degeaba zicem noi că dacii aveau o cultură înfloritoare. Nu au găsit mecanismul să o transmită generaţiilor următoare. Mecanism pe are l-au găsit evreii – rabinul. Am impresia că la fel s-a întâmplat şi la religiile orientale. Preotul e învăţător. Deci? Nu suntem ca indivizi inferiori altor naţiuni.

Dar?

Dar suntem inferiori ca grup, ca societate, ca civilizaţie, ca organizare. Nu am primit nicio moştenire culturală pe care să o transmitem mai departe. De la daci nu s-a moştenit nimic cultural. Nu avem o cultură dacică scrisă şi transmisă din generaţie în generaţie.

Limba?

E un mecanism de transmitere nu e în sine cultură. Nu s-a creat în cultura dacică ceva care să permită transmiterea ei ca la evrei sau orientali. Preoţii cărturari. Forma asta de organizare preot şi cărturar, călugăr la ortodocşi, nu s-a dezvoltat pe teritoriul României. Nu s-a menţinut sau nu au apărut acele mănăstiri unde cărturarii să păstreze cultura si să o transmită mai departe.