200-Distrugerea este cel mai bun mod de rezolvare a problemelor?

A început să îmi placă și mie să fiu hedonist.

Aha, mă ameninţi adică.

Ai citit articolul trimis de dimineaţă cu bogaţii şi săracii? Raportul Oxfam.

http://www.theguardian.com/business/2016/jan/18/richest-62-billionaires-wealthy-half-world-population-combined

Cu bogaţii şi săracii?
Ok, ce te preocupă? Cum a luat România Cadrilaterul?

1 % deţin 99 %
Da, firesc. :) Cu luptă?

Asta e ideea marxiştilor că e luat cu violenţă.

Cu proprietatea privată. Cu legea. 
E un sistem capitalismul, și nu este meritocratic!
Că tot le place la sorosiști termenul. :))

Totul e făcut să îi îmbogăţească pe unii...

Nu toată munca este plătită egal. Nu e făcut. Aşa a ajuns. Nu e nimeni care să îl facă. Aşa s-a desfăşurat jocul. Unii jucători au cumpărat arbitrul. Şi au schimbat regulile jocului.

Au cumpărat arbitrul?

Ca să câştige orice carte iese pe masă. Un cazino în care bogaţii trişează.

Dar ei fac regulile numai pentru ei, în avantajul lor...

Nu există ei şi alţii. Fiecare e pentru el. Se bat între ei bogaţii.
Şi au creat un sistem numai pentru ei.
Nu există decât o demarcaţie artificială în minţile noastre că ar fi două grupuri în conflict. Prezentarea asta că ar fi bogaţii de o parte şi săracii de alta... e o aiureală! Este fiecare pentru el însuşi.

Care pe care. Mai se şi trişează...

Doar că dacă separi populaţia după avere aşa pare. Dar dacă îi prezinţi după sex sunt două grupuri egale. Sau după greutate sau înălţime sau orice alt criteriu. Deci repartiţia naturală e mult mai echilibrată între noi. Şi la IQ şi la frumuseţe. 

Natural suntem omogeni. Deci dacă natural suntem omogeni, atunci de ce avem aşa o repartiţie inegală la bani?
Dacă ai face un concurs în care ai pune diverşi indivizi să strângă fizic bani de pe jos nu ai ajunge la repartiţia asta.

După proprietate. Poziţia socială este tot o proprietate, oferă avantaje.

Da, doar proprietatea privată ne diferenţiază.

Dar poziţia celor de sus nu poate fi schimbată?

Da, dar e un concurs de viteză, de anduranţă, sportiv, în care unii plecăm cu cârje iar alţii cu maşini sau avioane.

Tot sistemul îi apără.

Au reuşit să corupă sisemul.
Da, şi nu avem cum să-i ajungem pe ei cu avioane.
Există soluţii de mult la aşa ceva. Doar că în mass media subiectul proprietăţii private e tabu. Revista aia franceza poate să înjure orice religie sau Dumnezeu dar nu o să vezi niciodată, o revistă care să atace ideea că proprietatea privată e vinovată pentru tot. 

Vinovat este făcut Alah sau Iisus, sau Budha. Dar nu ceva creat de Raţiune, de zeul cel nou. Raţiunea este noua religie. Proprietatea privată e unealta ei, e copilul ei. Ca şi Eficiența. Doar că acest copil a devenit un monstru. A crescut prea mult într-o parte.
A acumulat 99% din ce se poate stăpâni. Şi a lăsat 1% pentru ceilalţi 99%. DAR NU AVEM VOIE SĂ SPUNEM NIMIC!

Da, nu avem voie, ca sunt câinii mainstream. Că nu este political corect.
Mass media a creat un tabu mai rău ca cel al inchiziţiei spaniole. Mai rău... eşti comunist, eşti cu ruşii, eşti bolşevic. Dar ne referim la cantitatea de proprietate nu la conceptul în sine. Şi a crescut ca o tumoare şi a îmbolnăvit totul.

Adică?

Prea multă bogăţie într-o parte. E însă inerentă capitalismului. Există soluţii de sute de ani. Impozitarea progresivă. Use it or lose it. Ai văzut că sunt țări care au venit cu ideea unui venit garantat. Use it or lose it. 

Sau a impozita băncile.

Asta e o soluţie care ar dă peste cap capitalismul. Distribuţia asta inegală creează o armată de oameni care au fost deja vrăjiţi, hedoniştii. Şi care merg la munca nu din necesitate ci pentru aşi achiziţiona ceva pentru hedonismul lor mult iubit, pentru mai multe plăceri.

Cât mai mult şi mai plăcut şi mai uşor.

Exact. Şi dacă nu ar fi diferenţe aşa mari nu ar fi motivaţia să munceşti mai mult. Ca în comunism, socialism. Am bani dar nu am ce să cumpăr cu ei. Deci repartiţia asta inegală este creatoare de progres tehnologic. 

Cei bogaţi au nevoie să îşi cheltuie banii pe ceva. Şi nu poţi să le dai acelaşi lucru ca la cei săraci. Deci apar tot felul de nişe, arta fiind una. O pictură în sine nu are valoare.

Dar au piaţa de lux.

Exact. Surplusul de avere trebuie cheltuit, investit. Bogaţii trebuie să aibă plăcerile lor exclusiviste. Altfel averea nu are valoare. Dacă tot ce poţi să cumperi cu banii este mai multă pâine, salam sau apă, ce poti să faci cu mai multă pâine?

Dar mă gândeam că totuşi ei trag progresul. 

Creează motivaţia pentru dezvoltare.
Da, diversificare. Nevoile bogaţilor creează o cerere. Dar şi săracii trebuie să vină cu oferte pentru ei.

Nevoia de mai mult şi mai bine. Fără ei nu ar fi nevoie de aşa ceva.

Nu ştiu dacă acest cuvânt progres are vreun sens. Dar asta nu înseamnă progres. E o diversificare a modului în care săracii pot să supravieţuiască. Se adaptează la realitate, iar bogaţii devin parte din cererea de forţă de muncă de pe piaţă. Deci poţi să lucrezi la Apaca sau servitor la proprietarii de la Apaca.

Tot aia e.

Nu şi moral. La Apaca regulile sunt altele decât în serviciul proprietarilor. La prima poţi avea sindicate, la a doua eşti de capul tău. La prima poţi avea sprijinul grupului, la a doua invidia celorlalţi servitori. 

Deci distrugerea economiilor în care oamenii au aceleaşi interese e o strategie.

Proprietarul nostru, stăpânul nostru. Parcă ar fi stăpân de sclavi.

Nu neapărat, dacă lucrătorii sunt organizaţi. Dar mai bine îi spargi în grupuri mici. Divide et impera. Privatizează marile combinate. In loc de 15000 de oameni la Apaca care pot să îşi arate nemulţumirile, faci zeci de firme mici unde muncitorii nu sunt uniţi şi nu vor mai avea interese comune. Un proprietar e mai bun, altul mai rău. Dar fiecare grup e mic şi nu mai are interese comune. Aşa îi poţi da afară rapid şi ai distrus o masă de 15000 de oameni. Mai pui la sindicate şi golani care tot ce ştiu să facă este să fure... Şi ai creat o masă dezorganizata de oameni care se bat între ei şi acceptă salarii mici.

Divide et impera.

Exact. Fără drepturi. Tiparul acesta de divide et impera l-a făcut Margaret Thatcher în Marea Britanie în anii 80 şi UE la noi.

Şi atlanţii, Victoria...

Ăia l-au făcut mai de mult. Au distrus cu forţa sindicatele. La americani a apărut ziua de 1 mai, nu în Europa. Apoi au folosit forţa statului să distrugă sindicatele la sfârşitul secolului 19. Nu se mai vorbeşte de asta. Dar nu e ascuns. Doar că mass media vinde marfa. Nu prezintă ştiri. Citeşte doar telepropterul ce îi dictează proprietarul, Voiculescu, Băsescu sau oricare ar fi.

Sunt agenţi de influenţă.

Problema nu este cu indivizii care fac parte din grupul bogaţilor sau al celor din grupul săracilor. Nu este o problemă de genetică individuală, de diferenţe naturale. Este o problemă a speciei noastre, din toate modurile de organizare. Doar că acesta este modul cel mai rezistent, mai agresiv. 

Civilizaţiile non agresive au fost distruse de cele agresive. E modul de organizare ,,cel mai bun” pentru specia umană. Dar, da, creează cele mai multe inegalităţi.

Distrugerea.

Da, dar creează oportunităţi de avansare. De progres. Celălalte tipuri de societăţi rămân în urmă.

Distrugerea este cel mai bun mod de rezolvare a problemelor?

Nu există bun sau rău. E modul de organizare care duce la cea mai rapidă adaptare. Sau distrugere...

Bine sau rău nu există. La nivelul grupului şi al indivizilor aceste valori sunt opuse, deci dacă grupul supravieţuieşte e bine, chiar dacă mulţi indivizi mor, ca la albine.