199-AVEM NEVOIE DE DURERE ! Despre fericire si PLACERE!

Despre fericire.
E subiectivă. Ne învârtim în jurul cozii. Mai bine despre durere. Anti hedonism. Hedonismul e subiectiv. Nu poţi defini fericirea. Nu poţi să iei în serios un hedonist occidental. Vinde marfă. Idioţenie occidentală. Toată cultura occidentală e hedonistă. O înghit cu laptele de la mamă. Nu ştiu decât să caute plăcere. Este capitalismul. Trebuie să vândă marfă. 

Aşa că face ca orice rahat să producă plăcere ca să poată să îl vândă.

Dar câştigul unuia este pierderea altuia.

Nu, asta e într-un joc cu suma nulă. Dar ei joacă pe banii coloniilor. Câştigă din ce jefuiesc din colonii. Şi apoi se bat între ei, dar nu are importanţă. Capitalismul e un subiect clar. 

Hedonismul e parte din capitalism. Lăcomia este o formă de hedonism sau hedonismul e o formă de lăcomie. Frica de durere e tot o formă de hedonism. Medicamentele anti durere sunt din belşug. Orice disconfort e etichetat ca durere şi imediat apare un remediu, pe bani normal.
Hedonismul e cultura capitalismului. Trebuie să cauţi fericirea. Lăcomia cum am spus este tot hedonism petru că nu ştii cât ai nevoie ca să eviţi durerea. Sunt deficienţe de proiectare ale speciei umane.

Şi face rezerve.

Exact, fără să ştim de câte rezerve avem nevoie. Haos. Dacă e ordine ştii cât ai nevoie, dacă e haos nu ştii. Capitalismul cultivă HAOSUL.

Haosul vine din dorinţa de mai mult, apoi intrăm în concurenţă şi ne batem între noi. Ar putea fi evitate asemenea situaţii?

Haosul e modul de organizare capitalist.
Sau este în natura noastră. Religia ne învaţă altceva. Să ne mulţumim cu puţin...

Da, de aia a şi apărut. Să contracareze deficienţele noastre de proiectare. Religia este un mecanism pentru ca grupul să supravieţuiască, să nu te doară legea junglei.

Poate nu e suficient să fie numai cărturari, trebuie să fie şi actori...

Vrei să omori cea mai mare parte din populaţie? Să faci genetică şi să nu laşi să supravieţuiască decât cei care crezi tu că sunt buni? Te crezi Dumnezeu? Să hotărăşti tu ce este bine şi ce este rău? Vrei să ridici piatra şi să o arunci? Cazi mereu în tiparul BUN/RĂU, ce e de făcut!

Dar hedonismul ăsta nu are sfârşit.

E tiparul BUN_RĂU, NU E NIMIC DE FĂCUT!  E doar de adus subiectul la suprafaţă.

Adică?

Să ne facem meseria de cărturari. Adică să spunem ce credem. Că sunt probleme. Poate pentru alţii astea nu sunt probleme. 

Da nu sunt.

Poate o societate ca în România e mai bine să trăiască aşa.

Că nu îi deranjează.

Deci nu e nevoie de cunoştiinţe, de cărturari. Ci de manele, bere şi mici Ionele.

Da e suficient.

Altfel devii tu cel care hotărăşte pentru ei. Hedonism.

Cum hotăraşte Soros cum să fie societatea.

Nu Soros, că s-au născut când nu exista Soros. Aşa sunt formaţi. Hedonismul e partea cea mai importantă din ei. Soros doar îi manipulează, dar nu i-a creat aşa.

Se foloseşte de ei.

I-a găsit aşa cum sunt. Şi? E bine sau e rău? Dacă nu ieşi din tiparul BINE_RĂU nu facem decât să ne învârtim în jurul cozii. Nu mai căuta un scop moral! Prezintă-ţi ideile fără să consideri dacă sunt bune sau rele, adică din punct de vedere moral. Problema cu hedonismul este că a creat o societate de imberbi, de oameni care nu mai au curajul să lupte fiindcă îi doare. Şi atunci populaţiile care încă nu sunt hedoniste îi calcă în picioare, literar şi figurativ. Asta e problema capitalismului.

Îi calcă în picioare? Populaţiile care nu sunt hedoniste?

Exact. Arabii, ruşii, chinezii.

De ce îi calcă în picioare?

De ce nu?

Ce nu le place la hedonişti? Cum îi consideră?

Problema la hedonism este că e un by product al capitalismului. Are nevoie de consumatori, iar consumatorii trebuie să cumpere nu din necesitate, raţional, ci din plăcere, adică iraţional. By productul este că ai transformat societatea, ai introdus hedonismul ca mod de viaţă.

Deci capitalismul e iraţional.

Aşa că... de acum evit durerea! :)
Toată această fugă după mai mult decât este nevoie este iraţională.
Dar în acelaşi timp capitalismul trebuie să jefuiască. E prădător. Şi nu are de unde decât de la alte populaţii care nu sunt hedoniste.

Mai slabe.

Şi atunci îi calcă în picioare pe aceştia. Ori ăştia se ridică şi ies la bătaie. Ca arabii acum. Ca ruşii şi chinezii.

Dar noi de ce ne lăsăm?

Şi atunci vezi că nu mai ai soldaţi, nu mai ai armată contra lor.

Suntem cei mai neajutoraţi?

Care noi?
Nu există noi. Poate doar în imaginaţia ta există România. Este doar o entitate formală.

Da, dacă nu ne raportăm la ea, nu există...

Deci hedonismul este parte componentă a capitalismului.

Ţelul lui.

Dar care creează o societate care va fi doborâtă de propria sa slăbiciune. Nu încerca să foloseşti tipare de genul ăsta. Nu există o persoană numită capitalism. E un sistem, şi care are şi avantaje. A creat mult progres tehnologic, dar are şi dezavantaje. Hedonismul fiind unul. Nu există viciu decât la biserică. E un termen moral. Intri iar în bine-rau. 

Deci s-a dezvoltat un sistem economic numit capitalism si acum ne uităm la cum funcţionează. Nu la persoane particulare. Aduce multe lucruri materiale în plus faţă de feudalism, dar are şi deficienţe. Creează o populaţie slăbită, hedonistă. 

Deci dacă cineva încearcă să facă ceva, ar trebui să vadă cum să compenseze această deficiență. Daciada, spartachiada, olimpiadă, mai mult sport, etc. Mai mult efort fizic, dar şi o schimbare a mentalităţii că durerea este rea. 

Avem nevoie de durere. Este un mecanism de corecţie. Dacă fugim de corecţie, pierdem contactul cu realitatea. Cum a făcut Occidentul, deci pe limita asta trebuie spus, nu că e ceva de făcut, că e bine sau rău.

Cei de la vârf pot să distrugă restul populaţiei şi să trăiască bine mersi şi fără noi. Problema e ca lumea să înţeleagă că i se vinde opiu intelectual: HEDONISM, mai mult, cat mai mult.

Cinci tv-uri, laptopuri, tablete, smart phones. Totul cât mai uşor și plăcut. De parcă dacă faci un efort eşti mai inferior.

Dacă creşte hedonismul peste o anumită limită trebuie să apară o forţă opusă care să îl scadă?

Europenii au distrus multe civilizaţii care nu au avut timp să reacţioneze: America, Australia, indienii americani, incaşii, maiaşii, aborigenii australieni. Treaba merge cum zice reporterul, dacă există şanse de a se atinge un echilibru. 

Dar dacă unii sunt prea puternici, ceilalţi cedează fără luptă, ca românii, sau pier în luptă. Românii însă nu au o cultură, o civilizaţie pentru care să lupte. Au trecut la hedonism direct. Aşa că cine are cele mai frumoase cioburi de oglindă, îi cumpără. :) Totul e posibil.

Americanii au mai aruncat două bombe atomice.

Şi distrugerea este un fapt firesc.

Da, dar ei nici măcar nu simt că există o distrugere. Doar la TV e prezentat procesul ca o distrugere. :) Pentru el e o alegere între mai multe posibilităţi: să nu am, să accept durerea, sau să mă adaptez şi să rămân hedonist, să mă descurc. Ce contează ceilalţi dacă mie îmi va fi bine. Să fiu sau să nu fiu hedonist. 

Deci nu vrea nimeni să sufere, de aici conflictul.

Da, durerea e câh. Dacă suferi eşti inferior, nu te descurci. Ce nu poţi să furi şi tu? :)
Între cinste şi durere pe de o parte şi furt sau plăcere pe de altă parte ce alegi?

Plăcerea, şi fac totul pentru ea. Starea de bine.

Exact. E suptă cu sângele de la mamă. Sacrificiul individual pentru grup e ceva odios. Trebuie să îmi fie mie mereu bine, este religia oficială. Nu am decât o viaţă, şamd. Individualismul.

Dar toate religiile au încercat să îl scadă.

Da, dar din păcate la noi a fost doar forma. Nu şi fondul. Lumea nu ascultă predica, se grăbeşte acasă. Se uită numai la formă, la ritual şi atât. Nu spăl duminicile sau de sărbători. Învăţătura religioasă, morală, nu este în subconştient.

Este de formă. Şi pun atâta zel tocmai în ceea ce este cel mai neimportant lucru.

Da, biserica nu şi-a făcut treaba la noi. Nu a prezentat şi nu se preocupă decât de formă, de ritual. Nu e vina lor, că preoţii nu sunt cărturari. Lipsa de cultură. Asta a fost istoria pe zona actuală a României, mai puţin Ardealul. Lipsa de cultură. Biserica slabă, naţiune ne unita. Lipsa unui stat laic, a unei structuri organizatorice care să înveţe şi să transmită mai departe, din tată în fiu - o meserie, în afara celei de cioban şi de beţivul satului. 

I-a scos din incultură socialismul, dar cad înapoi repede. E nevoie ca grupul să se organizeze ca o familie. Să aibă grijă de cei din grup, să fie uniţi. Să îi înveţe, să îi educe, să le arate şi responsabilităţile pe care le au. Dar responsabilitatea a devenit ceva negativ.