202-Auzi tu, sa le spui sa nu muste din bine si rau… Nu se poate accepta asta.

Nu am temă. 
Ce e o temă pe un sistem de axe, dacă punctul 0 este nondualitatea.
Un subiect, un ceva. 
Atunci putem să ne închipuim că există şi altceva, un echilibru. Adică valorile pe toate axele trebuie să ajungă la 0. Nu e nondualitate. Dar e un punct în care suma valorilor e 0. E clar? Sau încerc să mai explic?
Da, clar.
Ok, fiindcă mie nu îmi e. :) Matematic e simplu. Dar putem să ne jucăm cu ideea. Deci dacă există un punct de echilibru, punct pe care nu cred că îl ştim, conştient... Dar e un punct pe care îl simţim, e ceea ce ne motivează chiar dacă nu înţelegem ce e. 
Îl avem înscris în noi, este parte din noi.
Freud a creat modelul 3 dimensional pentru asta. Un dezechilibru îl percepem, ne motivează, chiar dacă nu îl înţelegem sau nu ştim să-l explicăm raţional. Şi atunci când încercăm să-l exprimăm în cuvinte recurgem la singurul sistem care există – cel binar.
Lucrurile care sunt prea generale, nu putem să le cuprindem. Noi ne concentrăm pe puncte, să vedem detaliile.
Este cel mai general GPS - binele şi răul. Şi începem să ne uităm la diverse axe. Care din ele sunt spre echilibru, spre bine şi care sunt dezechilibrate, spre rău. Şi de acolo începem să vedem ce trebuie făcut. Să mărim binele, echilibrul?
Mărim, ca să-l vedem mai bineeee.
Sau să micşorăm dezechilibrul, răul.
Mărim binele.
Nu la asta mă refer. Încercăm să facem ceva, astfel încât valoarea pe una din axe să se aproprie de echilibru.. ca la un aparat de înregistrare a muzicii într-un studio. Mărim ceva, micşorăm altceva, până obţinem sunetul pe are îl dorim.
Când mărim binele, scade răul.
Şi atunci bine şi rău sunt sinonime cu stânga/dreapta sau sus/jos. Da, dacă nu creşte în altă parte în cazul în care axele sunt interdependente. Dacă axele ar fi interdependente ar fi uşor. Acum, dacă nu ai viziunea tridimensională a axelor ci doar bidimensională, ce vezi? Un graf cu multe noduri?
Da.
Unde axele se intersectează, ele apar ca noduri. Şi de acolo par să se deplaseze în direcţii diferite, şi avem mai multe intersecţii. Şi asta se vede ca noduri – grafuri, reţele. Bidimensional par noduri, dar sunt oare aşa? 

Revenim la sistemul de axe tridimensional. E ca un pom foarte mare cu multe ramuri. Pomul nu e simetric. Deci axele s-au dezvoltat diferit. În unele direcţii sunt mai lungi sau mai groase. Dar pe total ar trebuie ca suma tuturor ramurilor să fie echilibrată, altfel trunchiul se apleacă şi cade. Deci rolul trunchiului este să încerce să echilibreze ramurile. Eu vreau să scot în evidenţă că mă refer la echilibru. De aceea am nevoie de un organism viu, nu la determinism. Natura are nişte forme de echilibru care nu depind de voinţa individuală – determinism. 

Deci în final nu are importanţă ce facem întrucât tot acolo ajungem. Discutăm despre echilibru ca punctul 0 şi analogia cu copacul ajută. E uşor de vizualizat. Copacul ca sistem de axe.
Dar aştept finalul.
Păi nu există un final.
Cum nu?
Gândeşte-te ce face un copac? Primeşte energie solară, aer, apă şi creşte, se dezvoltă...
Toată lumea aşteaptă un final. Un FIN.
Nu contează ce vor.
Nu?
Trebuie să gândească singuri. Dacă vor ceva să comande la McDonalds... Ăsta nu e fast-food.
Oamenii trăiesc în tipare. Mai bine spus LOCUIESC în tipare. Cum îi scoţi de acolo?
Dacă le dai mura-n-gura azi citesc şi mâine uită.
Uită, da.
Trezeşte-le curiozitatea, dar nu le-o satisface.
O să rămână nesatisfăcuţi...
Lasă-i să înceapă să înţeleagă ce înseamnă.
Articolul cu bine/rău cred că i-a şocat. Trebuie şi ceva serotonină, ceva pe post de ciocolată.
Ciocolata îngraşă. Nu am aşa ceva. Nu am habar despre ce vorbeşti. Nici măcar în germană nu înţeleg. Ce spui tu este o limbă pe care nu o cunosc. 

Nu vând nimic, nu câştig nimic. Asta ofer. Dacă vor mai mult, să facă un efort. Nu trebuie doar eu să ofer.
Da, dar e greu să facă un efort.
Când dai ceva pe gratis lumea consideră că nu are valoare.
Şi apoi... poate ei au alte păreri.
Şi? Să rămână aşa.
Este ca şi când ai spune că nu e bine cum eşti.
Să înceapă să gândească. Sunt obişnuiţi cu gândirea fast-food. Totul gata făcut.
Le distrugi tabuurile, tiparele, automatismele. Ce faci?
E rău?
Nu ştiu, tu ce crezi? Îşi pierd eul lor mult iubit.
Să îşi reseteze GPS-ul.
Sunt debusolaţi... :)
Şi?
Ei care sunt obişnuiţi numai să împartă în bine/rău. Ce le faci?
Vor să fie duşi de mână?
Auzi tu, să le spui să nu muşte din bine şi rău... Nu se poate accepta asta, ştii bine.. sunt dependenţi, drogaţi.. Mai mult, sunt condiţionaţi.. infectați...otrăviți.
E treaba lor. Nu toţi au capacitatea mintală să îşi depăşească tiparele.
Nu vor să aplice?
Exact, gândirea fast-food. Se digeră uşor.