62-Emotie sau informatie, la ce reactionam cu adevarat?

Radacina patrata din 256 este 16, este un exemplu de informatie.

Ai de primit N lei daca vei calcula radacina patrata a lui 256, este un exemplu de informatie dar la care se adauga si ceva emotional, personal, o recompensa.

Un calculator poate rezolva calculul radacinii patrate, dar recompensa nu va avea nici un efect asupra lui, la sfarsitul operatiunii de calcul, tot ce se va intampla va fi o distributie diferita a simbolurilor 0 si 1, elementele sistemului sau binar de operare.

Nu acelasi lucru se intampla cu noi, fiinte cu dorinte, nevoi, sperante, emotii, sentimente, etc.

Calculul radacinii patrate in sine nu inseamna nimic, este doar un “pret” pe care trebuie sa il platim ca sa obtinem recompensa care ne va da ceea ce am cautat, ceea ce aveam nevoie.

In acelasi timp, recompensa sau evitarea pedepsei sunt doar descrieri a unor metode de reglare a energiilor, a emotiilor.

Logica binara care sta la baza functionarii calculatoarelor nu ne este innascuta, este doar un instrument de a obtine ceva, de a ne imbunatati starea energetica, emotionala.

Suntem fiinte emotionale! 
Nu informationale - emotiile, 

energiile interne sunt cele care ne ghideaza, 

iar informatiile sunt doar uneltele, 

care ne ajuta sa canalizam, 

utilizam, 

sa ne bucuram sau sa ne ferim de aceste energii.

61-Vina - ce este?

Cred ca toti ne ferim cel mai mult sa fim de vina, sa fim vonovati.

Dar ce inseamna vina?

E ceva absolut, unic?

Daca ar fi absolut, unic, atunci... nu ne-am mai pune intrebarea cine sau ce este de vina.

Atunci.... este relativa, e ceva legat de nerespectarea unor reguli?

Dar asta inseamna ca aceasta nerespectare este posibila.

Deci este posibila, dar nu este permisa.

Deci vina este legata de niste reguli sociale, care interzic anumite fapte/actiuni/ganduri, iar incalcarea acestora creeaza probleme, care trebuie remediate.

As putea spune ca multimea faptelor permise este inclusa... este o submultime a faptelor posibile, iar departajarea lor, trebuie clar semnalizata.

Remedierea acestor probleme necesita insa un sistem legal, un sistem care sa descopere prejudiciul creat, sa gaseasca faptasul sau faptasii, sa gaseasca cum si cine sa corecteze, care plateasca pentru prejudiciu, si cum sa fie pedepsiti ei.

E un sistem insa care ia foarte mult timp si ca atare poate deveni costisitor si greoi.

Nu exista oare o cale mai rapida? 

Oare un sistem moral care sa fie inoculat populatiei de la nastere ar fi mai eficient?

Un sistem care sa interiorizeze "vina", care sa ne conditioneze pe toti ca pe cainele lui Pavlov, nu ar fi mai bun?

Am fost cu totii conditionati in felul acesta de mici, de acasa, la scoala, la serviciu, TV si mass media - cu mai mult sau mai putin succes.

Si este cineva de vina, acum?

60-Olimpiada de la Soci si dezmembrarea Ucrainei.

Mai sunt cam doua saptamini pana la inceperea Olimpiadei de iarna de la Soci, cand ochii intregii planete vor fi ocupati cu spectacolul sportiv.

Pregatirile sunt aproape gata si in Ucraina pentru probabila dezmembrare. 

S-au pompat o groaza de bani si propaganda mass media pentru a crea impresia ca nu mai exista cale de mijloc, ca tara nu este guvernabila si e nevoie de interventie externa.

Dar cum sa o faci chiar in backyard-ul lui Putin? 

Simplu, in perioada olimpiadei, Putin nu va putea sa riposteze si deci acum e momentul de a-l pune in fata faptului implinit.

Putin ar iesi un pic sifonat, dar ar avea mainile legate de faptul ca a vrut o Olimpiada.

Vor urma tratative care vor duce la recunoasterea de facto a doua Ucraine, una de vest, catolica si cu o cultura occidentala - si una de est, ortodoxa si cu o cultura rusofila.

O propaganda bine organizata va scoate in evidenta cum marile puteri au ajuns la o intelegere si au evitat astfel o noua Iugoslavie, un nou razboi in Europa.

Si cine stie daca nu cumva chiar Putin e unul din organizatorii acestei dezmembrari? 

59-Nu este cinstit!

Cred ca folosim expresia asta sau altele similare zilnic si nu doar o data.

Dar ce intelegem prin asta?

Suntem toti de acord ca ceva nu e cinstit, corect, drept?

Este ceva absolut?

Sau avem fiecare dintre noi un etalon, un standard, un sistem de referinta, cu care masuram o fapta, o actvitate, un discurs?

Atunci este totul relativ?

Dar daca este relativ cum ne putem intelege intre noi? 

Cum putem colabora?

Avem sisteme morale bazate pe religie.

Avem sisteme juridice, bazate fiecare mai mult sau mai putin pe un sistem moral religios.

Dar nu avem nimic care este unic, identic, si Absolut! 

Nu avem nimic care este unic, identic, si Absolut!

Si atunci de ce credem ca avem dreptate?

De ce suntem convinsi ca sistemul nostru este singurul corect, si cinstit?

De ce ne mintim singuri si apoi suntem dezamagiti de propria noastra greseala de a crede in aceasta minciuna?

De ce? 
           De ce?

Orice nebun poate face lucrurile din ce in ce mai mari, mai complexe si mai agresive. Insa, iti trebuie o atingere de geniu si mult curaj ca sa te misti in directia OPUSA!

58-Religii/filozofii bazate pe comunicatii discrete.

Religiile iudeo-crestin-musulmane sunt toate 

bazate pe limbajul natural, si sunt un 

rezultat al caracterului lui discret. Ele sunt 

progresive in sensul ca pentru orice, exista 

doua directii opuse ce se misca de la un 

criteriu sau punct, cu valori binare opuse. 

Dar au o problema cu gasirea unui capat a 

temei regresiei infinite, si folosesc cuvintele 

,,iad” sau ,,rai” ca puncte de sfarsit. 

Deci aceste religii utilizeaza concepte care 

sunt seturi, ce combina caracterististici 

ireductibile… puse impreuna, si care sunt 

luate in majoritatea timpului ca un numitor 

comun. 

57-Ce ne uneste?

Suntem o specie ciudata.

Legaturile intre noi, ca indivizi ai speciei sunt guvernate de foarte multe lucruri, fara a putea gasi un sablon unic, identic, determinant. 

Relatiile intre parinti si copii mici sunt puternic influentate de hormoni si emotii, sentimente, dar nu sunt rare cazurile cand acestea nu sunt suficiente ca sa formeze legaturi puternice.

Cu cat avanseaza in varsta copii (si parintii), hormonii dispar, emotiile devin mult mai slabe si legaturile se schimba complet.

In afara familiei ce ne uneste?

Apartenenta la un grup, scoala, religie, serviciu, club, asociatie, sat, oras, regiune sau natiune ?

Interesul comun, emotional sau financiar legat de aceasta apartenenta?

Cat de puternica este aceasta legatura?

Este egoismul, propriul interes cel care ne leaga de ceilalti, respectiv propriul nostru interes?

Putem sa fim legati, atasati tot la fel de puternic fara acest egoism?

Putem sa fim atasati fiind altruisti?

Este oare doar religia cea care lupta impotriva egoismului natural?

Avem oare legaturi care nu se pot rupe? 

Nu am raspunsuri la aceste intrebari!

56-Sunt religiile/filozofiile orientale bazate pe un limbaj analogic?

Este interesant sa vorbesti cu cineva care este un adept al religiilor/filozofiilor orientale. Limbajul natural pare ca este bariera in intelegerea lor,  pentru ca ele incearca sa descrie ceva care cere sa nu se foloseasca conceptualizarea sau existenta unui sine independent si discret. 

Se pare ca un mijloc de comunicare analog, este mai potrivit sa fie folosit pentru a ne intelege unul cu altul. Muzica si comunicarea vizuala cred ca este mai buna pentru intelegerea mesajului lor. 

55-Jocul legislatiei cu suma nula.

Bunele intentii de a combate discriminarea - de promovare si impunere a drepturilor omului au dus la crearea unei legislatii foarte stufoase. Legi noi au fost aprobate, legi care incrimineaza ceea ce pana atunci a fost legal si/sau moral. Si cand aceasta legislatie s-a dovedit a fi doar un joc cu suma nula, ea a deschis drumul pentru abuzuri. 

Cresterea libertatilor pentru minoritati, a fost facuta pe baza reducerii libertatilor majoritatii. Si astfel, s-a creat o legislatie extrem de complicata, unde se poate interpreta o lege, dupa bunul plac. 

Deci, aceste bune intentii au dus pe drumul spre iad, unde frica de a pierde controlul, paranoia terorista, combinata cu noile progrese tehnologice, au dus la posibilitatea de a spiona si stoca date despre oricine - astfel incat acum, fiecare din noi a devenit un potential sau real infractor.

54-Etichetarea, algoritm de comprimare a complexitatii si unealta de manipulare.

Eticheta este un simbol, un nume care se ataseaza unor evenimente/actiuni/persoane sau lucruri complexe.

Atunci cand numim pe cineva prost sau frumos, serios sau ipocrit, imediat il plasam intr-o grila de valori.

Etichetarea este o metoda naturala de a comprima complexitatea evenimetelor/actiunilor/persoanelor sau lucrurilor intr-un singur simbol sau eticheta.

Ideal ar fi ca aceasta comprimare sa se faca dupa un algoritm universal astfel ca toti cei care o folosesc sau o aud sa inteleaga exact ce inseamna, ce s-a comprimat si cum se poate decomprima pentru a reface complexitatea initiala.

Algoritmul de comprimare se bazeaza pe folosirea unui sistem de referinta identic, astfel ca termenii relativi folositi, cum ar fi atunci cand spunem ca X este corupt, destept, frumos, neserios, sa fie intelesi ca apartin acestui sistem de referinta.

Metoda standard de comprimare si decomprimare este dictionarul explicativ, dar rareori participantii la discutiile obisnuite respecta definitiile din dictionar.

Rezultatul este ca in majoritatea cazurilor fiecare din noi are altceva in minte, atunci cand foloseste un simbol sau eticheta, ceea ce duce la confuzii si certuri.

Solutia la aceste neintelegeri nu se poate afla in limbajul natural, limbajul obisnuit de zi cu zi.

Limbajul natural este o unealta insuficient de specializata pentru asa ceva, este prea generala si ca atare este nevoie de alte limbaje specializate, limbaje bazate pe premise clare si dezvoltate conform unui set de reguli bine specificate, asa cum sunt cele oferite de logica si de matematica.

In concluzie, etichetarea in limbajul obisnuit, desi este o metoda de comprimare a complexitatii, este folosita de cele mai  multe ori ca o unealta de informare/dezinformare si/sau manipulare.

...........

Codul de bare reprezinta un sistem de referinta: data fabricatiei, locul, continutul de E-uri. In limbajul obisnuit nu folosim asta. Daca spunem ca cineva este tampit, nu spunem de ce este asa - nu avem un cod de bare, un sistem de referinta clar, la care sa cadem cu totii de acord. 

Deci cum facem? Iesim din fapte si apoi incepem sa le punem etichete. Ii punem unui lucru o eticheta, apoi derivam in spatele ei... si iese altceva, la distanta de fapte, si care nu satisface decat postulatul eticheta - si nicidecum... nu spune nimic despre situatia reala in sine, de la care s-a pornit. 

Astfel, in limbajul obisnuit noi NU avem un sistem de referinta bine definit, si pe care sa-l recunoastem cu totii, si de aceea... facem totul varza. 

Acesta este motivul pentru care nici nu putem sa ne intelegem intre noi. Ca trebuie sa gasesti ceva care este in comun, si daca nu ai... nu ne potrivim. Si de aici conflictul. 

Spre exemplu: intai definesti situatia ideala a democratiei, ca sa poti sa vezi cum o ia razna cineva, pe acest subiect. Ca altfel vezi lucrurile doar sentimental. Nu poti face o judecata de valoare pe ceva care nu corespunde grilei ideale de valori. 

Daca sistemul de referinta a fost viciat, gata. Tu nu ar mai trebui sa-ti legi sentimentele de ceva nefiresc, aberant si absurd.

Intai de toate definesti situatia ideala, fara ea spre exemplu nu se poate calcula nimic in Mecanica Clasica, Newtoniana. Nedefinirea starii ideale, a grilei de valori ideale, atat cat se cunoaste pana acum - duce la ascundere, manipulare, si conflict. 

53-Banda Moebius, o viziune metaforica asupra vietii.

Proprietatile unei benzi Moebius  sunt foarte interesante si pot fi privite ca o metafora a vietii. O banda obisnuita are doua parti, si nu te poti misca de pe una pe alta. Pe cand o banda Moebius, are numai o singura parte, si daca tu mergi pe o distanta de dua ori lungimea benzii, vei ajunge in acelasi punct de unde ai plecat, ca intr-un proces deja-vu - ca o renastere, sau ca o reincarnare. Dar, pentru ca o banda sa fie numita Moebius, ea trebuie sa treaca prin niste schimbari dificile.

O banda obisnuita, cu doua fete, trebuie rupta, iar capatul ei pe jumatate rasucit si apoi... lipit, exact ca o epifanie. In acelasi timp tu trebuie sa fii atent sa nu abuzezi de puterea benzii Moebius, ca daca o rupi din nou la jumatate, ea va devenii iarasi o banda obisnuita.

Dar daca esti atent, astfel incat sa nu ai asemenea idei, tu poti sa faci ca lucrurile sa continue, si astfel… vei da de interesante rasturnari de situatii, in calatoria ta de-alungul benzii Moebius - si chiar mai mult - excursia aceasta poate la un moment dat sa se transforme intr-un nou inceput - de fiecare data, atunci cand tu iei o alta initiativa.

Dar banda Moebius este o metafora si pentru o epifanie. Deci, atunci cand transformi o banda cu doua fete, intr-una cu o singura fata, tu de fapt rupi banda obisnuita si apoi… o rasucesti pe jumatate, si fixezi capetele astfel invartite. De acum, noua banda isi va schimba caracterul celor doua capete, si va devenii continua, cu o singura fata. 

Este o schimbare importanta a vechiului caracter – apoi, o noua schimbare prin rasucire, va permite creatia a ceva nou… si diferit, exact cum ia nastere o epifanie.

Dar banda Moebius poate fi si o metafora pentru reincarnare. Ea are cateva proprietati importante: Prima, este faptul ca... are o singura fata. Acest lucru face din ea o bucla, care nu se mai termina - unde cineva poate ajunge in acelasi punct de unde a plecat dupa ce a parcurs intreaga banda. Acest lucru nu se intampla cu o banda normala, unde mereu vei fi doar pe o singura parte - si incapabil sa treci vreodata pe cealalalta. 

Intr-o viziune metaforica ai putea spune ca tu te vei intalni cu tine insuti, vei renaste, te vei reincarna, dupa o calatorie completa de-a lungul benzii Moebius.

Dar banda Moebius poate fi o metafora si a nondualitatii, a necontinuitatii. O banda normala are doua fete, si daca desenezi o linie pe una din ele, niciodata nu vei putea trece pe cealalata fata. 

Voi numi acesta proprietate: ,,dualitate” sau ,,discreta”. Pe cealalalta banda, pe Moebius, daca tragi o linie incepand de la lipitura, in jos, sa zicem - vei ajunge in acelasi loc dupa ce ai parcurs toata banda, dar pe cealalalta parte. Daca vei continua sa desenezi linia, vei poposi exact in punctul de pornire, si vei fi parcurs dublul distantei benzii normale. Voi denumi acesta proprietate ,,nondualitate” sau ,,continuitate”.

Dar, daca tai pe jumatate aceeasi banda Moebius, vei obtine o metafora pentru pierderea unicitatii tale, a sufletului. Taind o banda Moebius de-alungul partii de mijloc, pe o linie imaginara, se creaza o banda lunga ce contine doua rasuciri, doua rasturnari de situatie, nu doua benzi diferite, separate - si aceasta nu mai este deloc o banda Moebius. 

Este ca si cand ai incerca sa adaugi mai mult si mai bine la tine, 
dar in acest proces iti vei pierde unicitatea, sufletul, 
ca la o banda Moebius taiata pe mijloc.

52-Valorile relative, infinitul si paradoxul lui Zenon.

In lipsa unui sistem fizic de masurare, se poate folosi un sistem de relationare pentru a stabili o ierarhie.

Cel mai simplu exemplu este ordonarea copiilor dupa inaltime la scoala, sau a soldatilor in armata.

Se porneste de la oricare din participanti si printr-o relationare directa, fiecare participant  devine o unitate de masura pentru cei dinaintea si din urma lui.

Este asemanator unei scari la care fiecare treapta se afla intre 2 trepte, cea precedenta si cea urmatoare.

Ca sa il exprimam in limbaj natural folosim un criteriu, de ex. frumos, destept, inalt, etc., drept treapta de la care incepem masurarea si desemnam apoi treptele alaturate cu “mai mare” si “mai mic”, formand astfel un sir, o ierarhie.

Capetele sirului se numesc “cel mai  mare” sau “cel mai mic” sau oricare alt criteriu - in cele doua variante opuse binar: frumos sau urat, inalt sau scund, destept sau prost.

Insa numarul de trepte poate sa nu aiba o limita superioara si una inferioara, cum au sirurile limitate fizic, de exemplu: bun sau rau.

Intrucat nu exista asemenea limite naturale, ca atunci cand impartim un numar prin 2  (vezi paradoxul lui Zenon) - limitele se vor exprima folosind cuvinte care nu au corespondent in realitatea fizica, de genul: infinit, abolut, perfect, diavol sau inger, etc.

Cu alte cuvinte o simpla relationare fara limite superioare sau inferioare, creeaza premisele ideii de infinit, de absolut, de perfectiune. 

51-Consiliul Superior al Magistraturii si AMESTECAREA puterilor in stat.

De ce este nevoie de CSM? 

Am incercat sa ma uit pe net sa vad istoricul acestuia si am vazut ca a fost creat initial in 1909 si recreat in 1991.

Pare o institutie facuta initial in cu totul alte circumstante, intr-o alta era, iar recrearea ei  pare sa fi fost realizata foarte repede, poate mult prea repede, la scurt timp dupa caderea comunismului cand sistemul democratic si separarea puterilor in stat erau prea putin cunoscute de omul de rand.

Hai insa sa ne uitam la participantii la un proces penal.

Sunt doi “jucatori” respectiv procurorul si avocatul apararii, si un “arbitru”, judecatorul.

Dar de ce este nevoie de o institutie in care se reunesc doar doi dintre partipantii la un proces penal?

Deci de ce doar unul din  jucatori, “procurorul” impreuna cu arbitrul - “judecatorul” este o institutie comuna, care poate sa ii controleze, numeasca si sanctioneze?

De ce nu participa si celalalt “jucator” - avocatul?

Nu este o coliziune de interese intre procurori si judecatori?

Nu ar trebui ca acestia sa nu aiba niciun contact in afara celui din sala de judecata?

Teoria separarii puterilor in stat spune - cel putin in SUA - ca puterea judiciara este sistemul judecatoresc, format din tribunale/judecatorii, si ca procurorii nu fac parte din puterea judiciara ci din cea executiva.

Deci, 

nu este CSM-ul

un amestec 

intre puterea judiciara 

si cea executiva?

Sunt intrebari - dar totusi, de ce ne trebuie un Consiliu Superior al Magistraturii? Ce sa faca?

Doar pentru a controla justitia? De catre cine?

50-Votul pe circumscriptii electorale - cat este de reprezentativ? Alesii reprezinta doar SUPRAFETE FIZICE?

Varsta si un act de identitate cu o adresa sunt cerintele pentru a avea drept de vot.

Sunt ele suficiente?

In privinta varstei, stabilirea unei limite inferioare e ceva destul de normal, chiar daca arbitrar.

Dar de ce o adresa imi acorda un drept fundamental?

Adresa nu exprima decat faptul ca locuiesc intr-o zona.

Nu ar trebui sa fie si alte criterii?

Cat de implicat si/sau afectat personal sunt de problemele zonei unde votez?

Am vreun interes personal, o proprietate, un business in zona?

Sau locuiesc in zona intamplator, nu am nici o legatura cu zona respectiva?

Dreptul de vot a fost in secolele trecute rezervat doar celor care detineau proprietati.

Aceasta cerinta a fost abolita, si s-a introdus votul universal, dar este chiar un pas inainte?

Stiu ca pentru multi pare absurd ca macar sa pun aceasta intrebare - dar e mai bine asa cum este acum?

Poate ar trebui ca votul sa nu se mai faca doar in functie de locul de resedinta ci si dupa alte criterii fiindca nu cred ca doar resedinta e ceva esential, determinant - in ce circumscriptie votezi.

Stiu ca pare retrograd, dar poate ar trebui sa studiem din nou istoria aparitiei votului.

Sa ne uitam la structura noastra sociala si sa vedem cum se reflecta asta in compozitia

Parlamentului.

Varsta e un criteriu esential, de multe ori mult mai important decat locul de resedinta.

Studentii, angajatii, si pensionarii au cu totii alte interese, dar cum sunt ele reprezentate de locul de resedinta?

Poprietarii de businessuri, cei cu firme mici, mijlocii sau chiar mari care nu au locatia la locul de resedinta, cum sunt ei reprezentati?

Angajatii, bugetari sau de la privat, cum sunt ei reprezentati de votul la locul de resedinta?

Poate ar trebui sa avem dreptul sa ne alegem locul de vot si dupa alte criterii decit resedinta din actul de identitate. De ce sa nu votam diferit chiar in sistemul bicameral actual?

Intr-una din camere vot dupa locul de resedinta si in cealalta camera, vot dupa alte criterii pe care le vom stabili?

Sunt doar cateva intrebari, dar cred ca ar trebui sa lasam deoparte toate aiurelile occidentale si sa ne uitam la cine suntem, la ce avem nevoie si sa vedem daca votul in forma actuala e reprezentativ sau e doar un alt exemplu de forma fara fond.

Concluzie:

-Criteriul pe baza caruia se voteaza, este ca alesii reprezinta doar suprafete fizice, zone de resedinta.

- Deci daca zona mea de resedinta nu ma reprezinta, fiind doar intamplaor faptul ca locuiesc acolo, cum ma reprezinta alesul?

- In Anglia pentru cateva secole aveau drept de vot numai proprietarii, adica cei care aveau interese reale.

- In Franta medievala, in Adunarea Nationala erau reprezentate trei structuri sociale, nobilimea, burghezia si clerul.

- Votul universal a renuntat la aceste distinctii folosind doar locul de resedinta ca singurul criteriu, in afara celui de varsta.

- Deci intrebarea mea este: de ce nu introducem in una din camerele parlamentului, un vot bazat pe alte criterii decat cel de resedinta, de suprafete fizice?

- Si am sugerat cateva criterii: varsta, profesiunea, proprietatea, dar mai pot fi si altele cum ar fi religia, etc.

49-Romania, un proiect reusit marca “Divide et Impera”.

Cred ca majoritatea dintre noi am fost conditionati aproape in sens pavlovian ca sa reactionam negativ doar la auzul cuvantului baron.

Am fost indoctrinati ca baronul este sinonim cu raul si ca trebuie distrus.

Dar e chiar asa?

Poate aruncam si copilul odata cu apa murdara din albie?

Sa ne uitam un pic la istorie.

In evul mediu occidental, regatele erau o combinatie intre o conducere centralizata efectuata de rege si una descentralizata efectuata de nobilii locali.

In absenta unei nobilimi locale puternice, regatele deveneau foarte centralizate dar pierdeau controlul asupra zonelor periferice.

Ca atare erau usor de invins militar si erau cucerite de regatele mai puternice.

Toata istoria feudalismului in occident este o combinatie de lupta si/sau cooperare intre centrele de putere, rege si nobilii (baronii) locali.

Acest mod de management al resurselor, combinatie intre o putere centrala si una locala, s-a impus natural si in final s-a dovedit o solutie reusita intrucat a dus la progres tehnologic, la aparitia capitalismului si a unui sistem democratic de conducere.

In Romania insa acest tip de feudalism, aceasta combinatie intre regi si nobilimea locala nu a avut loc, de aceea nici nu s-a facut o trecere naturala la capitalism si democratie. Insa dupa 1990 am avut o evolutie interesanta.

Dupa o perioada de tranzitie s-a ajuns la o descentralizare reala a puterii prin aparitia baronilor locali, .

Desi pare contraintuitiv, existenta lor era o necesitate de dezvoltare locala in absenta unui sistem real de meritocratie care ar fi putut efectua managementul local.

Rolul unui baron local este/era de a impulsiona dezvoltarea locala, desi acestia au facut-o  de multe ori intr-un mod egoist, abuziv.

Rolul sistemului/guvernului central este/era de a micsora rolul lor negativ, de a  curma abuzurile baronilor si in acelasi timp de a amplifica rolul  lor pozitiv de organizator, de catalizator local.

Din pacate in loc de o dezvoltare naturala a tarii ne-am lasat pacaliti de politica de divide et impera neocoloniala.

Am acceptat ideea ca baronii locali sunt un pericol pentru existenta asa numitului stat de drept si am luptat si continuam sa luptam impotriva acestora, militind astfel pentru un sistem centralizat de putere/guvernare.

Iar guvernul central condus de asa zisa meritocratie democratica, incapabil sa inteleaga ce se intampla, in loc sa foloseasca partile pozitive ale unui sistem descentralizat de conducere, a preferat sa lupte cu toata puterea impotriva baronilor locali.

In final guvernul central se pare ca va castiga, va dezmembra orice opozitie la o conducere centralizata, o va inlocui cu functionari incapabili dar loiali, o caricatura de meritocratie.

In concluzie, baronii locali sunt/erau necesari in aceasta perioada de dezvoltare a Romaniei, ei ar fi fost cei care ar fi impulsionat dezvoltarea locala, ar fi mentinut resursele in proprietatea cetatenilor tarii si nu ar fi permis dezastrul actual.

In opinia mea existenta baronilor locali, desi are multe neajunsuri, ar fi ajutat la crearea unui sistem superior de management printr-o descentralizare reala, si daca o conducere centrala ar fi stiut si ar fi vrut sa conlucreze cu ei, sa le infraneze abuzurile, s-ar fi ajuns la o dezvoltare naturala si nu artificiala a tarii.

Practic insa acum avem o conducere centrala care foloseste o caricatura de meritocratie pentru a conduce centralizat tara, un  sistem de management mai inapoiat decat cel din evul mediu pentru o tara din secolul 21. 

Un guvern care nu are pe cine sa se sprijine la nevoie si care este o victima sigura in fata puterilor neocoloniale.

Si doar in caz ca aceasta politica de divide et impera nu reuseste, respectiv ca guvernul central nu va fi in stare sa isi impuna politica in teritoriu, ni s-a sugerat (impus) o alta politica de divide et impera, respectiv un proiect de descentralizare pe regiuni - regiuni care ar fi conduse de conducatori si mai slabi, si mai incapabili sa se opuna oricaror agresiuni neocoloniale.

Romania, un proiect reusit marca “divide et impera”.

48-Caderea Romei, crestinismul si configuratia actuala a UE.

UE a fost pana la admiterea Romaniei si Bulgariei formata aproape exclusiv din tari care au fost la origine catolice, singura exceptie fiind Grecia, tara de la care insa a inceput civilizatia Europei si in special a celei de vest.

E adevarat ca in decursul istoriei unele tari au devenit protestante, religii care s-au desprins insa din catolicism. 

O data cu Grecia, dar mai ales cu Romania si Bulgaria, in UE au intrat tari care au o religie si mai ales o cultura diferita.

Aceste tari au fost crestinate de imperiul Roman de rasarit cu capitala la Constantinopol, si au mostenit o organizare sociala si cultura diferita de cea occidentala. Ca urmare in clipa actuala se pot vedea clar doua linii de demarcatie ideologico/religioasa in UE.

Prima este cea intre statele predominat protestante, Germania si Olanda fiind cele mai reprezentative si cele predominant catolice, Franta, Spania, Portugalia, Italia si Irlanda.

Grecia, desi de religie ortodoxa, as include-o cu aceste tari.

A doua linie de demarcatie este intre tarile de religie crestin ortodoxa, Bulgaria si Romania si restul Europei.

Aceasta linie de demarcatie a dus la ruperea fostei Iugoslavii de-a lungul unor state unitare din punct de vedere religios, cele catolice fiind deja acceptate in UE. 

Este foarte probabil ca aceasta soarta sa fie rezervata si Romaniei, ca si viitoarei candidate, Ucraina!

De asemenea aceasta linie de demarcatie se suprapune surprinzator de bine cu tarile (sau regiunile din aceste tari - in cazul fostei Iugoslavii si actualei Ucraine) care fie s-au luptat tot razboiul contra Germaniei (Grecia si regiuni din fosta Iugoslavie) sau au trecut de partea aliatilor - (Romania si Bulgaria) in cel de al doilea razboi mondial. 

Deci...Germania! sic!

47-Nu exista decat 1 singur castigator! - 2

Sportul in general si cel profesionist in special este cel mai bun exemplu de meritocratie.

Disciplinele sportive care nu depind de echipamentul sportivului ci doar de calitatile acestuia reprezinta un model excelent al plusurilor si minusurilor meritocratiei.

Plusul este evident, atata timp cat competitia este corecta fara ajutorul arbitrilor sau dopaj - cel mai bun cistiga. 

Meritele cistigatorului sunt clare, au fost masurate, judecate si toata lumea poate sa le vada. Totul e transparent, pe fata si nu e niciun dubiu despre cine are cele mai multe merite.

Minusurile sunt mai putin evidente, dar exista. 

Cel mai mare minus este ce faci cu cei de pe locurile 2 sau 3 samd ? 

Diferentele intre ei si castigatori pot sa fie infime, dar nu exista decat 1 singur castigator. 

Iar de cele mai multe ori castigatorul ia partea leului, iar ceilalti raman doar cu participarea.

Daca sportivii nu au alta sursa de venit pana la urmatoarea competitie, tendinta lor va fi sa abandoneze acest sport. 

De asemenea intrarea de noi competitori in cursa va fi dificila daca acestia nu au alta sursa de venit.

De aceea sportul este fie finantat de catre stat, fie sponsorizat.

Sponsorizarea in sport creeaza niste avantaje sportivilor sponsorizati, in comparatie cu cei care nu sunt, dar nu influenteaza competitia in sine.

Dar ce se intampla intr-o meritocratie?

Concursul, competitia poate sa fie cinstita, transparenta, pe fata, dar cum ajung concurentii acolo?

Cine ii sustine financiar ca sa se pregateasca pentru concurs, cine ii sustine pe cei care au pierdut, ca sa zic asa... "la mustata"?

Cine stabileste daca va mai fi un concurs? Cate pozitii, premii, vor fi acordate?

Pierzatorii vor deveni o povara pentru stat? 

Este in final acceasi problema de cerere si oferta, de corelare intre numarul de premii si numarul de participanti.

Si la fel ca in sport unde cu cat miza e mai mare cu atat apare tendinta de a trisa, de a cumpara arbitri, de a se dopa - la fel se va intampla si in meritocratie.

Si care este solutia? 

Nu stiu, pana cineva nu spune... care este problema? 

- Nu are rost sa cautam o solutie! 

44- Vreau, pot - am voie? - 2

Am incercat sa simplific interactiunile intre mine (vreau) - mediul natural, fizic (pot) si cel social (am voie), la 3 grile de valori sau sisteme de operare, fiecare dintre ele incercand sa il integreze pe cel anterior.

Idealul este ca integrarea sa se faca fara erori, fara disfunctionalitati, dar sunt prea multe variabile si fiecare sistem integrator mosteneste erorile sistemului integrat.

Dar care sunt problemele unui sistem care trebuie sa integreze 3 variable, vreau, pot si am voie?

As putea sa dau fiecarei variabile 2 valori, adevarat sau fals, 0 sau 1, plus sau minus - si astfel sa creez toate combinatiile posibile si sa le analizez una cate una. Poate am sa o fac odata, dar nu azi si nu acum.

Acum am sa schitez doar citeva posibile probleme:

Cea mai obisnuita este combinatia, Vreau, Pot si Nu am voie.

Este ceea ce nu reusim sa invatam niciodata animalele noastre de campanie, si ceea ce ne creeaza cele mai multe probleme cand suntem mici.

Nu am voie (desi vreau si pot) este o consecinta a traiului in comun, a stabilirii unor reguli de convietuire si constituie ceea ce eu numesc grila de valori morale, un cod moral, un sistem de operare moral.

Aceasta grila insa nu este unica, ea este specifica fiecarui grup caruia ii apartin, familie, scoala, serviciu, echipa sportiva, gasca, localitate, natiune, societate, etc.

Pe baza acestei grile morale se dezvolta inca una, o grila legala care iarasi nu se suprapune exact cu cea morala.

Este interesant si fiindca aceasta combinatie constituie baza miscarilor revolutionare, a schimbarilor sociale, a abolirii sclaviei, a drepturilor omului, a luptei impotriva discriminarii.

47-Meritocratia - A Love Story? - 1

Meritocratia considera ca pozitia in societate a fiecaruia se bazeaza pe meritele personale si nu pe pe alte criterii, pile, cunostiinte, relatii sau coruptie.

Dar pentru ca aceasta utopie sa fie valabila ar trebui sa nu exista merite identice, cu alte cuvinte fiecare dintre noi sa aibe merite unice.

Dar daca nu suntem unici? Daca aceleasi merite le au si altii? Cum rezolvam acest surplus de merite?

Poate e nevoie de aceleasi merite dar in locatii diferite?

Asta ar insemna ca numarul de pozitii sociale sa se ajusteze permanent in functie de cantitatea de merite, sau in functie de cele noi aparute sau de cele disparute de pe piata.

E posibil asa ceva? 

Suna cam ca "mana invizibila" a lui Adam Smith care regleaza cererea si oferta in capitalism.

Iar capitalismul are in permanenta crize unde mana invizibila e incapabila sa regleze cererea si oferta.

Asa ca o Meritocratie ar avea aceleasi probleme pe care crede ca le-ar evita daca ar inlocui banii cu o moneda noua, numita... 

"merit"

Marea deosebire ar fi insa ca aceasta noua "moneda" nu ar mai permite lacomia si acumularea privata nelimitata, intrucat meritele nu se pot vinde, nu se pot schimba intre ele, si nu se pot lasa mostenire.

Deci daca nu va place capitalismul din cauza lacomiei si discrepantei de averi, atunci meritocratia ar fi un pas inainte.

Dar... poate lacomia si acumularea nelimitata, diferentele nu sunt doar defecte, poate sunt... chiar motoarele schimbarilor in tehnologie, medicina, stiinta, etc.

Deci care e solutia? 

Nu stiu, 

pana nu stiu care e problema!

46-Cunoasterea perfecta, absoluta.

Adam Smith a introdus notiunea de mana invizibila care ar regla cererea si oferta pe piata, in capitalism.

Ideea ca o mana invizibila regleaza pe nevazute cererea si oferta se bazeaza pe premisa ca toti participantii din piata cunosc perfect toate conditiile care influenteaza cererea si oferta.

Aceasta cunoastere perfecta, absoluta sta la baza ideii capitalimului ca sistem economic.

Pe de alta parte nici socialismul nu se lasa mai prejos, dar inverseaza rolurile astfel ca in loc ca participantii la economie sa aiba o cunoastere perfecta, decreteaza ca un mecanism central poate sa regleze cererea si oferta.

La fel ca si in capitalism, aceasta planificare centralizata se bazeaza pe ideea, pe premisa unei cunoasteri perfecte, absolute.

Cu alte cuvinte ambele sisteme au ca idee centrala: cunoasterea perfecta, absoluta - o idee utopica dar care in ciuda utopiei sale evidente, este la baza economiei, vietii noastre de zi cu zi.

Care este solutia? 

Nu stiu, 

pana nu stiu care e problema!

45-Solutia este 2

De multe ori vorbesc cu un prieten despre diverse subiecte si ma intreaba deseori: si care este solutia?

Initial incepeam sa incerc sa ii raspund... pana am realizat ca de fapt nici unul din noi nu a specificat care este problema.

Asa ca solutia este 2.

Dar care este problema pentru solutia asta?

Mai in gluma, mai in serios, cand discutam, fiecare dintre noi are un context la care se raporteaza. 

Am numit acest context - grila de valori sau sistem de referinta.

Pana nu  specificam contextul - grila de valori sau sistemul de referinta... discutiile nu au sens!

Asa ca 2, este sigur un raspuns bun, doar ca nu stiu in ce context. :)

44-Marul lui Adam ca simbol al sistemului de operare moral. -1

Specia umana este dotata genetic cu un sistem de operare fiziologic care ne creaza o grila a necesitatilor, a ceea ce numim cand invatam sa vorbim, dorinte, sau mai simplu “eu vreau”.

Educatia timpurie in familie ajusteaza aceasta grila a necesitatilor cu ceea ce putem sa facem ca sa o satisfacem - cu o grila a posibilitatilor, cu ceea ce numim cand invatam sa vorbim, “eu pot”.

Astfel se creeaza un sistem de operare bazat pe posibilitati. In final grila posibilitatilor si grila necesitatilor se integreaza si formeaza un sistem de operare mai complex.

Pana aici suntem identici cu alte specii animale dar aici drumurile noastre se despart, iar marul lui Adam simbolizeaza aparitia unei noi grile, a unui nou sistem de operare.

Aceasta grila se bazeaza pe permisiune, pe ceea ce numim ”am voie” sau nu. Am voie sau nu - deja nu se bazeaza pe aspectele fizice ci pe aspecte sociale.

Am sau nu voie este legat de pozitia mea intr-un grup/famile/trib/societate.

Dorintele mele si posibilitatile fizice pot sa nu aiba nicio importanta in aceasta grila. Este o grila morala, este un sistem de operare moral care le integreaza, sau ar trebui sa le integreze pe cele anterioare.