Eticheta este un simbol, un nume care se ataseaza unor
evenimente/actiuni/persoane sau lucruri complexe.
Atunci cand numim pe cineva prost sau frumos, serios sau
ipocrit, imediat il plasam intr-o
grila de valori.
Etichetarea este o metoda naturala de a comprima
complexitatea evenimetelor/actiunilor/persoanelor sau lucrurilor intr-un singur
simbol sau eticheta.
Ideal ar fi ca aceasta comprimare sa se faca dupa un
algoritm universal astfel ca toti cei care o folosesc sau o aud sa inteleaga
exact ce inseamna, ce s-a comprimat si cum se poate decomprima pentru a reface
complexitatea initiala.
Algoritmul de comprimare se bazeaza pe folosirea unui sistem
de referinta identic, astfel ca termenii relativi folositi, cum ar fi atunci
cand spunem ca X este corupt, destept, frumos, neserios, sa fie intelesi ca apartin acestui
sistem de referinta.
Metoda standard de comprimare si decomprimare este
dictionarul explicativ, dar rareori participantii la discutiile obisnuite
respecta definitiile din dictionar.
Rezultatul este ca in majoritatea cazurilor fiecare din noi are altceva in minte, atunci cand foloseste un simbol sau eticheta, ceea
ce duce la confuzii si certuri.
Solutia la aceste neintelegeri nu se poate afla in limbajul
natural, limbajul obisnuit de zi cu zi.
Limbajul natural este o unealta insuficient de specializata
pentru asa ceva, este prea generala si ca atare este nevoie de alte limbaje
specializate, limbaje bazate pe premise clare si dezvoltate conform unui set de
reguli bine specificate, asa cum sunt cele oferite de logica si de matematica.
In concluzie, etichetarea in limbajul obisnuit, desi este o
metoda de comprimare a complexitatii, este folosita de cele mai multe ori ca o unealta de
informare/dezinformare si/sau manipulare.
...........
Codul de bare reprezinta un sistem de referinta: data fabricatiei, locul, continutul de E-uri. In limbajul obisnuit nu folosim asta. Daca spunem ca cineva este tampit, nu spunem de ce este asa - nu avem un cod de bare, un sistem de referinta clar, la care sa cadem cu totii de acord.
Codul de bare reprezinta un sistem de referinta: data fabricatiei, locul, continutul de E-uri. In limbajul obisnuit nu folosim asta. Daca spunem ca cineva este tampit, nu spunem de ce este asa - nu avem un cod de bare, un sistem de referinta clar, la care sa cadem cu totii de acord.
Deci cum facem? Iesim din fapte si apoi incepem sa le punem etichete. Ii punem unui lucru o eticheta, apoi derivam in spatele ei... si iese altceva, la distanta de fapte, si care nu satisface decat postulatul eticheta - si nicidecum... nu spune nimic despre situatia reala in sine, de la care s-a pornit.
Astfel, in limbajul obisnuit noi NU avem un sistem de referinta bine definit, si pe care sa-l recunoastem cu totii, si de aceea... facem totul varza.
Acesta este motivul pentru care nici nu putem sa ne intelegem intre noi. Ca trebuie sa gasesti ceva care este in comun, si daca nu ai... nu ne potrivim. Si de aici conflictul.
Spre exemplu: intai definesti situatia ideala a democratiei, ca sa poti sa vezi cum o ia razna cineva, pe acest subiect. Ca altfel vezi lucrurile doar sentimental. Nu poti face o judecata de valoare pe ceva care nu corespunde grilei ideale de valori.
Daca sistemul de referinta a fost viciat, gata. Tu nu ar mai trebui sa-ti legi sentimentele de ceva nefiresc, aberant si absurd.
Daca sistemul de referinta a fost viciat, gata. Tu nu ar mai trebui sa-ti legi sentimentele de ceva nefiresc, aberant si absurd.
Intai de toate definesti situatia ideala, fara ea spre exemplu nu se poate calcula nimic in Mecanica Clasica, Newtoniana. Nedefinirea starii ideale, a grilei de valori ideale, atat cat se cunoaste pana acum - duce la ascundere, manipulare, si conflict.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu