Cred ca majoritatea dintre noi am fost conditionati aproape in sens pavlovian ca sa reactionam negativ doar la auzul cuvantului baron.
Am fost indoctrinati ca baronul este sinonim cu raul si ca trebuie distrus.
Dar e chiar asa?
Poate aruncam si copilul odata cu apa murdara din albie?
Sa ne uitam un pic la istorie.
In evul mediu occidental, regatele erau o combinatie intre o conducere centralizata efectuata de rege si una descentralizata efectuata de nobilii locali.
In absenta unei nobilimi locale puternice, regatele deveneau foarte centralizate dar pierdeau controlul asupra zonelor periferice.
Ca atare erau usor de invins militar si erau cucerite de regatele mai puternice.
Toata istoria feudalismului in occident este o combinatie de lupta si/sau cooperare intre centrele de putere, rege si nobilii (baronii) locali.
Acest mod de management al resurselor, combinatie intre o putere centrala si una locala, s-a impus natural si in final s-a dovedit o solutie reusita intrucat a dus la progres tehnologic, la aparitia capitalismului si a unui sistem democratic de conducere.
In Romania insa acest tip de feudalism, aceasta combinatie intre regi si nobilimea locala nu a avut loc, de aceea nici nu s-a facut o trecere naturala la capitalism si democratie. Insa dupa 1990 am avut o evolutie interesanta.
Dupa o perioada de tranzitie s-a ajuns la o descentralizare reala a puterii prin aparitia baronilor locali, .
Desi pare contraintuitiv, existenta lor era o necesitate de dezvoltare locala in absenta unui sistem real de meritocratie care ar fi putut efectua managementul local.
Rolul unui baron local este/era de a impulsiona dezvoltarea locala, desi acestia au facut-o de multe ori intr-un mod egoist, abuziv.
Rolul sistemului/guvernului central este/era de a micsora rolul lor negativ, de a curma abuzurile baronilor si in acelasi timp de a amplifica rolul lor pozitiv de organizator, de catalizator local.
Din pacate in loc de o dezvoltare naturala a tarii ne-am lasat pacaliti de politica de divide et impera neocoloniala.
Am acceptat ideea ca baronii locali sunt un pericol pentru existenta asa numitului stat de drept si am luptat si continuam sa luptam impotriva acestora, militind astfel pentru un sistem centralizat de putere/guvernare.
Iar guvernul central condus de asa zisa meritocratie democratica, incapabil sa inteleaga ce se intampla, in loc sa foloseasca partile pozitive ale unui sistem descentralizat de conducere, a preferat sa lupte cu toata puterea impotriva baronilor locali.
In final guvernul central se pare ca va castiga, va dezmembra orice opozitie la o conducere centralizata, o va inlocui cu functionari incapabili dar loiali, o caricatura de meritocratie.
In concluzie, baronii locali sunt/erau necesari in aceasta perioada de dezvoltare a Romaniei, ei ar fi fost cei care ar fi impulsionat dezvoltarea locala, ar fi mentinut resursele in proprietatea cetatenilor tarii si nu ar fi permis dezastrul actual.
In opinia mea existenta baronilor locali, desi are multe neajunsuri, ar fi ajutat la crearea unui sistem superior de management printr-o descentralizare reala, si daca o conducere centrala ar fi stiut si ar fi vrut sa conlucreze cu ei, sa le infraneze abuzurile, s-ar fi ajuns la o dezvoltare naturala si nu artificiala a tarii.
Practic insa acum avem o conducere centrala care foloseste o caricatura de meritocratie pentru a conduce centralizat tara, un sistem de management mai inapoiat decat cel din evul mediu pentru o tara din secolul 21.
Un guvern care nu are pe cine sa se sprijine la nevoie si care este o victima sigura in fata puterilor neocoloniale.
Si doar in caz ca aceasta politica de divide et impera nu reuseste, respectiv ca guvernul central nu va fi in stare sa isi impuna politica in teritoriu, ni s-a sugerat (impus) o alta politica de divide et impera, respectiv un proiect de descentralizare pe regiuni - regiuni care ar fi conduse de conducatori si mai slabi, si mai incapabili sa se opuna oricaror agresiuni neocoloniale.
Romania, un proiect reusit marca “divide et impera”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu