In lipsa unui sistem fizic de masurare, se poate folosi un sistem de relationare pentru a stabili o ierarhie.
Cel mai simplu exemplu este ordonarea copiilor dupa inaltime la scoala, sau a soldatilor in armata.
Se porneste de la oricare din participanti si printr-o relationare directa, fiecare participant devine o unitate de masura pentru cei dinaintea si din urma lui.
Este asemanator unei scari la care fiecare treapta se afla intre 2 trepte, cea precedenta si cea urmatoare.
Ca sa il exprimam in limbaj natural folosim un criteriu, de ex. frumos, destept, inalt, etc., drept treapta de la care incepem masurarea si desemnam apoi treptele alaturate cu “mai mare” si “mai mic”, formand astfel un sir, o ierarhie.
Capetele sirului se numesc “cel mai mare” sau “cel mai mic” sau oricare alt criteriu - in cele doua variante opuse binar: frumos sau urat, inalt sau scund, destept sau prost.
Insa numarul de trepte poate sa nu aiba o limita superioara si una inferioara, cum au sirurile limitate fizic, de exemplu: bun sau rau.
Intrucat nu exista asemenea limite naturale, ca atunci cand impartim un numar prin 2 (vezi paradoxul lui Zenon) - limitele se vor exprima folosind cuvinte care nu au corespondent in realitatea fizica, de genul: infinit, abolut, perfect, diavol sau inger, etc.
Cu alte cuvinte o simpla relationare fara limite superioare sau inferioare, creeaza premisele ideii de infinit, de absolut, de perfectiune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu