Suntem o specie ciudata.
Legaturile intre noi, ca indivizi ai speciei sunt guvernate de foarte multe lucruri, fara a putea gasi un sablon unic, identic, determinant.
Relatiile intre parinti si copii mici sunt puternic influentate de hormoni si emotii, sentimente, dar nu sunt rare cazurile cand acestea nu sunt suficiente ca sa formeze legaturi puternice.
Cu cat avanseaza in varsta copii (si parintii), hormonii dispar, emotiile devin mult mai slabe si legaturile se schimba complet.
In afara familiei ce ne uneste?
Apartenenta la un grup, scoala, religie, serviciu, club, asociatie, sat, oras, regiune sau natiune ?
Interesul comun, emotional sau financiar legat de aceasta apartenenta?
Cat de puternica este aceasta legatura?
Este egoismul, propriul interes cel care ne leaga de ceilalti, respectiv propriul nostru interes?
Putem sa fim legati, atasati tot la fel de puternic fara acest egoism?
Putem sa fim atasati fiind altruisti?
Este oare doar religia cea care lupta impotriva egoismului natural?
Avem oare legaturi care nu se pot rupe?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu