-Altfel trebuie sa am o transformare de la programul meu la
programul lui. Eu sunt convins ca al meu este cel mai bun. Si imi zic: eu sunt atat
de bagat in el incat s-ar putea sa fie cel mai bun.
-Dar principalul este sa vezi punctele comune ale celor doua.
-Dar repet, nu intelegi ca esti intr-un program. Tu ai
senzatia ca al tau este perfect si ca celalalt este deficient. Dar tu esti de
fapt in box, esti in cutie. Nu vezi ca ar putea exista lucruri si in afara
cutiei. Aleg minusuri tot in cutie, cu tine – nu sunt in afara cutiei. Si tu ai
senzatia ca al tau Windows, sau al tau Linux, trebuie sa le domine pe toate -
crestinismul sa bata, budismul sa bata.
Iar aici, fara posesie inseamna in afara cutiei. Si iti zici, stai ca nu am nevoie sa fiu numai
acolo, nu pot sa ies cu totul pentru ca exist in societate, adica traiesc in
cutia numita societate - dar exista si in afara, exista ceva nou si diferit dincolo
de aceasta inchisoare, care se poate face - asa cum este geometria euclidiana,
pot sa spun: domne, fara posesie, este ca si geometria neucliadina, liniile nu
mai sunt paralele la infinit.
Deci pot sa imi imaginez o societate fara posesie.
-Am putea sa gandim asa ceva?
-De gandit, da, nu ne opreste nimeni.
-Atunci sa o gandim, si care ar fi regulile ei, ar fi
interesant.
-Am vorbit in general despre criterii si despre sistemul de
referinta, despre limbaj. Limbajul…
-Intram pe banda Moebius?
-Un pic. Limbajul este Modelul de Descriere. Este asa cum este
pictura, cum e muzica, si are niste caracteristici fizice speciale, fiind
strict verbal. Deci fiind verbal nu poti decat sa-l auzi, nu este alta
modalitate. Practic are o singura dimensiune. Nu poti sa-i dai lungime, latime
sau inaltime. In momentul cand nu ai auzit ceva… a disparut. Nu poti sa te
intorci sa asculti iarasi cuvantul respectiv.
A existat in timp, si acum a disparut.
Ca atare, el trebuie sa se organizeze in asa fel, ca sa poata sa redea o groaza
de informatii. Nu poti sa fii atent un sfert de ora ca sa asculti… ca
nu poti sa te uiti inapoi, trebuie sa creezi informatia si sa o condensezi. Sa
o faci ceea ce la noi se cheama concert, nu? Si ca sa inaintezi intr-un limbaj
trebuie sa te bazezi pe cuvantul dinainte - ala dinainte devine ca o carte
perfecta, numai ca acea carte dispare repede dupa aceea. Deci tu tot timpul trebuie sa
faci in asa fel incat sa fii atent mereu 1-2 trepte mai in spate, nu prea multe
pentru ca deja cel care te asculta…
-Se pierde.
-Se pierde, si ca sa redea lumea, ca sa redea partea fizica
foloseste substantivele - ca sa exprime partea de miscare temporala foloseste
verbele. Nu? Dupa aia ca sa le faca mai clare, cand verbul este foarte general... mai ia un adverb, sau adauga adjective la substantive - iata masina. Stim despre
ea, apoi incepem cu culoarea, cu motorul cu toate astea.
-Limbajul este o Descriere.
-Care descrie realitatea, deci vorbesc despre limbaj pur si
simplu ca o Metoda de Descriere care nu are nicio legatura cu sensul, deci asa
cum o pictura are niste reguli ca sa pictezi, sa redai a treia dimensiune - si
limbajul trebuie sa inveti sa-l foloseti ca sa redai cea de-a treia dimensiune, care nu exista in limbaj. Deci la un moment dat asta m-ar interesa, si am
impresia ca Wittgenstein se ocupa cu aceste lucruri - ma uit strict la limbaj,
nu ma uit la nimic altceva, la sens – ci numai la asta, exact dupa teoria
limbajului, ca metoda de redare a realitatii.
-Si el cauta in limbaj o logica a limbajului, care sa-l ajute
de fapt sa-l depaseasca.
-Da si nu putem sa-l depasim decat sa consideram ca el de
sine stator, nu exista - este doar o Metoda de realizare. Deci nu pot sa fac…
ca sa fac pictura trebuie sa pornesc de la niste reguli. Ce pictez - pictez ceva
exterior, ceva tridimensional, sau incerc sa introduc si miscarea…
-Deci am o imagine la care vreau sa ajung.
-Exact, problema cu limbajul este ca noi in afara de faptul
ca in aceeasi limba - nu reusim sa-l folosim la fel, fiecare l-a invatat cum a
putut.. iar traducerea dintr-o limba in alta este si mai complexa - pentru ca
ne-am format intr-un fel propriu.. deci si aici ar merge o teorie a limbajului. Hai ca sa nu folosesc cuvantul absolut - a limbajului perfect, fata de care
poti sa te raportezi in continuare sa vezi cum este.
-Singur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu