Ca orice generatie credem ca noi am descoperit apa calda si mersul pe jos.
E interesant cum problemele sociale create de creditare, insolventa, faliment, executare silita, etc, sunt rezolvate de Vechiul Testament, document vechi de mii de ani.
Din pacate aceste solutii nu sunt incorporate de sistemul modern de creditare chiar daca a fost dezvoltat in tarile crestine.
O portita in Vechiul Testament a permis respectarea literei si nu a sensului acestuia.
Vechiul Testament in Deuteronomul in Capitolul 15, pct 1 si 2 spune:
1 La fiecare şapte ani, să dai iertare.
2 Şi iată cum se va face iertarea. Când se va
vesti iertarea în cinstea Domnului, orice
creditor, care va fi împrumutat pe aproapele
său, să-i ierte împrumutul, să nu silească pe
aproapele său şi pe fratele său să-i plătească
datoria.
Deci creditele neplatite vor fi iertate in anul 7, sau cu alte cuvinte durata unui credit nu va fi mai mare de 7 ani, iar daca la sfirsitul acestei perioade cel creditat nu isi poate plati datoria, atunci creditorul trebuie sa o ierte.
E ceva cat de cat pe aproape in sistemul modern de creditare? Nici vorba.
De ce?
Fiindca exista o portita, care apare si in cele citate mai sus, respectiv ca cel iertat e aproapele sau fratele sau, si e specificata si mai clar la pct 3:
3 Vei putea să sileşti pe străin să-ţi
plătească; dar să ierţi ce ai la fratele tău.
Deci creditele acordate strainului nu se supun acestor posibilitati de iertare.
Astfel, atata timp cat creditarea este fata de straini si nu intre apropiati sau frati, nu se incalca preceptele de iertare din Vechiului Testament.
Si ce este mai strain, mai departe de notiunea de aproape sau frate pentru FMI, Banca Mondiala sau Banca Centrala Europeana, decat ceilalti?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu